vineri, 25 noiembrie 2011

Jenant

Lupta politică în Mangalia are parte de nuanţe groteşti dar şi de decizii surprinzătoare. Astfel, ieri am aflat de la TV Neptun că a fost ales un viceprimar PNL. Cu atribuţii de primar.
Dacă până acum asistam ca spectatori la lupta dintre primar şi prefect, ieri ne-am trezit prinşi în iureşul bătăliei, ba mai mult, băgaţi în faţă ca scut.
Desigur, alternative nu aveam: Mincă nu ar fi reuşit să îşi facă o majoritate în Consiliul Local şi tot ce ar fi putut face ar fi fost zgomot. Iar oraşul are nevoie de căldură, nu de zgomot. Şi iată de ce apar cavalerii pe cal alb păşind maiestuos pe un covor roşu gata să găsească soluţii la o problemă ce nu ar fi trebuit să existe de la început. Doar că în toată imaginea de mai sus simt şi cred că noi, liberalii, suntem covorul.
A trecut ceva timp de când trebuia să înţelegem că suntem consideraţi parteneri de mâna a doua de PSD. Chiar de când i-am ajutat să deblocheze situaţia din Consiliul Local tocmai ca toate aceste proiecte de anvengură pe care sunt puse bannere cu mult iubitul primar să poată fi demarate. A trecut ceva timp şi de când PSD ne refuză un drept câştigat în alegeri: completarea echipei de consilieri PNL. Şi totuşi, la primul semn al primarului, consilierii PNL s-au aliniat frumos să-i pupe... mâna.
De fapt, cu fiecare astfel de manevră îl admir mai mult pe Tusac pentru abilitatea sa politică. Nu la el este problema, ci la cei care se lasă manevraţi. Îl respect tot mai mult pentru că ne arată locul nostru şi unde greşim. Dar cine să înveţe din greşeli sau să încerce să-şi depăşească condiţia.
Nu zic că trebuia întrerupt orice dialog cu PSD, ba din contra, cred că toţi consilierii trebuiau să cadă de acord asupra celei mai bune soluţii referitor la căldură şi să o voteze pentru ca în cel mi scurt timp să fie totul bine. Dar atât. Nu discuţii pe funcţii, pe primari, pe viceprimari. Astea trebuiau să fie alt capitol care să fie deschis după ce partenerii social democraţi dădeau un semn clar că îşi doresc ca USL să funcţioneze.
E important ca USL să funcţioneze şi la Mangalia dar fără ca noi liberalii să fim nevoiţi să renunţăm la demnitate pentru asta.

joi, 10 noiembrie 2011

Elena

Zilele trecute liderul UNPR Constanţa, George Lipoveanu, l-a făcut în toate felurile pe Tusac. Şi părea serios. Ieri, Tusac a fost găsit incompatibil de ANI şi riscă suspendarea. Nu şi dacă s-ar muta la UNPR, bănuiesc. Ce l-ar putea atrage pe Tusac la UNPR şi l-ar face pe Lipoveanu să accepte? Elena, dupa cum se vede in poza publicată mai demult de Libertatea.

P.S. În ciuda aparenţelor nu mă bucură o eventuală suspendare a lui Tusac pentru că nu cred că lupta politică ar trebui să se poarte astfel. E drept, Tusac a semănat vânt când a încercat dizolvarea Consiliului Local şi acum culege furtuna suspendării. Politicienii locali au suficiente argumente oferite de Tusac pentru a apela la sprijinul cetăţenilor în îndepărtarea acestuia şi totuşi se tem şi apelează la instituţiile de presiune politică. Adică se poartă exact ca el. De ce oare?

luni, 7 noiembrie 2011

Statistică

Recentul recensământ combinat cu şi mai recentul referendum la nivel judeţean lasă loc şi altor întrebări decât cele privind legalitatea sau oportunitatea acestora sau a modului în care au fost efectuate.
În primul rând dacă legea nu s-ar fi modificat în 2008, Mangalia ar fi avut 17 consilieri locali, nu 19. 19 va avea şi la următoarele alegeri pentru că suntem peste 20,001 locuitori. Dar totuşi mă întreb cum ar fi arătat scena şi lupta politică în Mangalia. În teorie partidele ar fi devenit mai responsabile în procesul de selecţie a candidaţilor şi realizare a listelor. Practica a demonstrat însă că nu ideile, buna reputaţie sau bunele intenţii contează, ci cadourile electorale, scandalurile şi atacurile sub centură. Aşadar cred că reducerea cu 10% a numărului consilierilor ar fi crescut cu 10% mizeria din campaniile electorale.
Sunt adeptul unei reprezentativităţi cât mai mari în asta constând practic democraţia, aşadar nu sunt de acord cu reducerea numărului parlamentarilor, ci doar a costurilor cauzate de întreţinerea şi activitatea acestora. Cu toate acestea mă întreb de ce se bate atâta monedă pe reducerea numărului parlamentarilor, de reducere a personalului bugetar când o modificare adoptată în 2008 şi acceptată în continuare face ca numărul consilierilor locali să crească probabil cu câteva mii în întreaga ţară. E drept, indemnizaţia consilierilor nu este mare, cheltuielile cauzate de imprimarea a două dosare în plus la şedinţele de consiliu nu sunt mari, alte cheltuieli de acest gen nu ar fi mari pentru doi oameni. Dar nu sunt doi, sunt probabil câteva mii sau chiar mai mult în toată ţara. Nu pledez pentru reducerea numărului consilierilor, ci pentru corectitudine.
Cu ocazia referendumului am putut constata că numărul locuitorilor înscrişi pe listele electorale aşteptaţi la urne a fost de 35,600 când recensământul a arătat că noi de fapt suntem doar 33,234 de locuitori. Chiar dacă ar fi participat şi copiii de la creşă şi gimnaziu la vot, tot nu am fi putut obţine o prezenţă de 100%. De fapt, numărul celor cu drept de vot este de aproximativ 85% din numărul total al locuitorilor oraşului, conform listelor electorale de la alegerile anterioare. Aşadar pe listele electorale ar fi trebuit să fie cam 30 400 de persoane, iar asta ar fi făcut ca procentul de participare la referendum să crească de la 36% cât a fot ieri, la 43%. Deşi la Mangalia nu ar fi trecut nici în aceste condiţii, ar fi fost mult mai corect iar în definitiv toţi pretindem corectitudine, nu?

duminică, 16 octombrie 2011

Biliard


Se spune că zilele ploioase de toamnă sunt bune de stat în casă şi de...numărat bani. Am luat în calcul că poate există şi oameni care nu au ce număra sau nu au chef să o facă aşa că i-am provocat la o competiţie de biliard. Au răspuns provocării 50 de concurenţi dornici să petreacă o după-amiază plăcută în compania prietenilor. Ca în orice competiţie, dincolo de importanţa participării au fost cei ce au urcat pe podium: Cătălin Oltean, Mihalache Cristian, Dudău Adrian.
Gazda evenimentului, Bowlingul Saturn, prin reprezentantul său, nea Gică, s-a dovedit a fi nu numai o gazdă bună, ci şi generoasă suplimentând premiile oferite de noi câştigătorilor.
Una peste alta o duminică plăcută, exceptând vremea, într-o companie şi mai plăcută.

miercuri, 28 septembrie 2011

Trotuare

Când a început refacerea trotuarelor pe Bulevardul 1 Decembrie, eram decis să scriu ceva frumos pe marginea subiectului. Mă gândeam că e bine ca măcar cu un an înainte să părăsească fotoliul de primar, să facă ceva pentru oraş dacă până acum a cheltuit banii pe petreceri şi pachete. Până să apuc, am văzut că au trântit în mijlocul străzii o ciudăţenie cu beculeţe care am înţeles că se vrea o corabie. Alţi bani aruncaţi aiurea.
Ieri am văzut că s-au apucat să refacă trotuarele şi pe strada Rozelor. Până să ne trezim cu o arcă în faţa bisericii veşnic în construcţie de pe Rozelor, vreau să spun că mă bucur că se refac trotuarele şi mai ales că s-a renunţat la spoiala aceea cu asfalt a acestora.
Toate celelalte discuţii despre firma care face trotuarele sunt anodine mai ales că grija banului public nu a făcut pe nimeni să protesteze timp de 3 ani când nu s-a făcut absolut nimic în oraş.

miercuri, 7 septembrie 2011

Propaganda

In ziarul de propagandă marca Goebbels a lui Tusac găsim aproape 8 pagini A3 de măreţe realizări. Multe dintre ele nici măcar ale lui. Mă gândeam că dacă tot scoate un ziar din bani publici şi îi foloseşte pe poliţiştii comunitari ca poştaşi, ar fi putut măcar publica portretul robot al individului care agresează fetiţele în lift. Sau altceva util ca informaţie pentru locuitori. Am zis aproape 8 pagini pentru că pe a 8-a pagină se află o invitaţie la o dezbatere publică pe tema câinilor comunitari. Articolul are la final "Opinii sosite la redacţie". Din opiniile selectate, propagandiştii Tusacieni au publicat una care le cere ONG-urilor de protecţie a animalelor să nu mai organizeze proteste şi să aibă grijă de câini. De parcă atribuţia ONG-urilor ar fi să-i facă treaba primarului cât dansează el la petrecerile organizate din bani publici. Au mai publicat două care se exprimă în vederea inventării unei noi taxe din care ori să se adune excrementele canine, ori să se înfiinţeze un adăpost de câini. Adică dacă tot nu a rezolvat problema în patru ani, măcar să mai strângă nişte bani. Logica primarului se pare că are o direcţie clară: Din impozite face spectacole şi pachete care să îi asigure voturile necesare, iar pentru a face ceva pentru oraş, trebuie să plătim în plus. Zic că e logica primarului pentru că nicăieri în Buletinul de propagandă a lui Tusac nu apare vreo adresă a "redacţiei" unde ar putea cetăţenii să îşi trimită opiniile. Alte opinii nu au mai publicat deoarece spaţiul a fost ocupat cu pozele primarului. P.S. Undeva, printre elogiile aduse "iubitului" prim-gospodar al urbei, scrie "..precum şi concertul extraordinar al lui Ştefan Bănică, oferit gratuit de Primăria Mangalia." Eu zic să nu ne lăsăm păcăliţi, pentru concertul acela o să plătim mult mai mult decât face. Într-un fel sau altul.

marți, 30 august 2011

Competiţie

Odată cu înscrierea doctorului Niculescu, consider că s-a dat startul competiţiei interne în partid pentru desemnarea candidatului pentru primăria Mangalia. Semnal dat chiar de preşedintele organizaţiei judeţene, deputatul Dragomir.
Competiţia rămâne deschisă pentru că PNL are obligaţia de a oferi nu cel mai bun candidat liberal, nici măcar cel mai bun candidat posibil, ci cel mai bun primar pentru Mangalia.
Nu exclud posibilitatea unui candidat USL pentru că oricând este posibil ca aliaţii noştri să realizeze că miza nu este satisfacerea unor orgolii, ci câştigarea alegerilor. Bătălia este de a avea un candidat ce îl poate învinge pe candidatul PD, lucru pe care, în mod evident, actualul primar nu îl poate face, după cum demonstrează toate sondajele.
Indiferent de variantă, PNL este obligat să ofere Mangaliei posibilitatea de a-l alege pe cel mai bun, nicidecum de a alege între două rele, cum ar fi o competiţie între fostul şi actualul primar.

vineri, 26 august 2011

Nuţi, viziunea în turism

Azi s-a lansat viziunea USL în turism. Bine concepută dar care cere un consens politic fiindcă se întinde pe o perioadă destul de lungă de timp. Nu de viziune sau turism vreau să vorbesc însă pentru că nu sunt vreo somitate în domeniu, ci de prezentare.
Au fost vreo doi, trei profesionişti care păreau să fie pe subiect. Au atins problemele principale şi le-au prezentat într-un alai de "trebuie".
Apoi au mai fost liderii politici care au vorbit despre...Elena Udrea. S-au făcut glume, unele chiar amuzante ca de exemplu cea cu faptul ca ea este ministrul turismului pentru că se pricepe la turismul electoral. S-au prezentat nerealizările ei, un fel de "afară plouă" a lui Băsescu pentru că toţi ne lovim şi plătim zi de zi nerealizările guvernului Boc. Ideea e că s-a vorbit mult prea mult de "Nuţi" şi asta a umbrit munca unor profesionişti care au lucrat din greu la viziunea respectivă. Aşa cred eu.
Să nu se înţeleagă că aş fi zis ceva de rău de Crin Antonescu. Nu, nicidecum, pentru că domnia sa nu a vorbit nici de turism, nici de Elena Udrea. A vorbit despre altceva.

sâmbătă, 20 august 2011

Site

Cine are curiozitatea să intre pe siteul municipiului Mangalia va constata că acesta este actualizat în timp real cu pozele primarului alături de cântăreţii ce s-au manifestat pe scena festivalului Mangalia. Nu la fel de rapizi sunt în actualizarea informaţiilor despre structura primăriei. Astfel, la viceprimar figurează în continuare liderul PNL, Sorin Andrei, deşi acesta a demisionat de ceva vreme, datorită modului în care înţelege primarul o alianţă şi pentru că refuza orice propunere în beneficiul oraşului. Am zis să anunţ pentru că poate cineva o să ne suspecteze de bună colaborare cu primarul Tusac. Asociere care nu ne face cinste şi nici nu există. în plus, poate actualul vice o să se simtă lezat în orgoliu şi nu va mai vota cu ochii închişi toate proiectele împotriva Mangaliei propuse de primar.
Că ziceam de actualizare, pe lista consilierilor locali încă mai figurează Iorga Vasile şi Viorel Oleniuc.

marți, 16 august 2011

Mail

Problemele reale sunt diferite de agenda partidelor politice, asta am observat-o în dese rânduri dar mi-a confirmat-o un mail primit azi:
"De fiecare data am incercat sa aleg raul cel mai mic (din nefericire aceasta fiind singura optiune viabila). La fel voi face si la anul cand vor fi alegeri.
Eu iti urez succes de pe acum, insa realitatea romaneasca (nu numai din Mangalia) a demonstrat ca puterea consilierilor este concentrata si orientata tot de interesele restranse ale unui anumit grup si nu de interesele comunitatii in sine.
De aceea am zis ca mai intai trebuie sa fiu convins ca cineva va lupta pt. mine si nu doar pt. votul meu. Ca trebuie sa ajunga undeva anume pt. a o putea face, asta e treaba lui cum o face.
Concret, nu lupta de orgolii a consilierilor vostri cu actualul primar ar trebui sa primeze. Cati dintre voi ati propus in CL actiuni cu impact direct si vizibil asupra vietii localnicilor.
Eu unul sunt deranjat de faptul ca peste tot s-au construit maghernite (zis garaje) care ocupa locul de parcare a doua masini, ca fiecare e liber sa-si plimbe potaia spre a defeca fara nicio problema fix in mijlocul parcului (care de fapt e loc destinat recreerii si loc de joaca pt. copii), ca X face gratar de 10 ori pe zi in fata blocului si ca tot fumul intra la mine in casa (ca asa se face la el la Cocomarla), ca trotuarele sunt inguste si pe ele se mai gaseste cate un destept sa mai urce si masina, ca sensul giratoriu e plin de masini stationate spre vanzare (desi codul rutier zice ca nu poti opri la o distanta anume de o intersectie), ca nu vezi patrule de politisti (asa ca in tarile civilizate) - si nu pe strazile principale ci prin cartiere, ca Romii (aici am inlocuit eu un cuvant peiorativ) fac legea in acest oras, ca spatiile verzi in Mangalia sunt sublime si lipsesc cu desavarsire, ca…multe altele.
Ce s-a facut in acest sens? Nu ma intereseaza cine a luat Rominterm-ul, cine a cumparat palmierii, cine asfalteaza si cat de bine o face!
Cine ajunge acolo nu trebuie sa-mi dea explicatii mie ca nu poate din cauza lui X si lui Y ci trebuie sa gaseasca parghiile necesare prin care sa faca sa primeze interesul comunitatii. Lamentarile ulterioare nu isi au rostul. De aceea imi cere votul, avand credinta ca va putea schimba actuala stare de fapt.
Ce vreau este o viata specifica secolului in care traim. Nu un pic mai bine ca ieri, ci asa cum traieste un neamt, un francez sau un englez."

Citind mailul si dându-i dreptate autorului, am zâmbit amar amintindu-mi de un mare politician de pe la Constanţa care spunea că de ce să propună el ceva, să îi dea idei lui Mazăre care să îşi facă ulterior campanie pe ideile lui?!

luni, 8 august 2011

Două gânduri


A trebuit să aşteptăm anul preelectoral pentru ca tronsonul Saturn-Venus să fie deschis, deoarece primarul ştie că lumea uită repede şi ar fi uitat realizarea aceasta, aşa cum acum o să uite că lucrările au durat cu trei ani mai mult şi ne-au şi costat mult mai mult.
Şi după ce edilii s-au pupat şi şi-au rupt coloana în faţa minstrului Udrea, constatăm că pe acest tronson se circulă tot pe câte o banda pe sens, deoarece prima banda a fiecărui sens este folosită ca parcare cu o naturaleţe debordantă şi în complicitate cu ignoranţa autorităţilor locale. Situaţia e puţin mai rea acum pentru că dacă, fiind în trafic, prinzi în faţă un minicar sau căruţă, nu ai cum să le depăşeşti deoarece acum sensurile sunt despărţite de linie continuă. În concluzie s-au cheltuit o grămadă de bani pentru a nu se se schimba nimic, tot ca pe vremea lui Iorguş este.
Acum gândurile îmi zboară către festivalul Mangalia. Altarul pe care se ard banii locuitorilor Mangaliei invocând turismul dar scopul este de a învia oameni şi trupe cu pretenţii de artişti pe care oricum nu i-ar asculta nimeni altminteri. Cu mici excepţii, cei ce vor presta pe scenă sunt nişte anonimi sau oameni peste care se aşternuse demult negura uitării. Portavocile primarului îmi vor vorbi despre importanţa evenimentului pentru turismul local. Vă asigur că este zero. Nu o să vedeţi autostrăzile Europei pline de rulote grăbite să prindă un loc de parcare în campingul primarului Tusac doar ca să admire prestaţia inegalabililor Ozana Barabancea sau Florin Mureşan. Oricine ar fi ei. Cel mult o să vină turiştii care oricum sunt deja în sudul litoralului şi tot ce va putea face festivalul e să îi mute din Saturn-Olimp către Mangalia. Singurii care vor beneficia, vor fi comercianţii care au localuri acolo. Singurii care vor plăti, vor fi locuitorii oraşului.

duminică, 24 iulie 2011

Pescuit sportiv

În timp ce viitorul fost primar, Tusac, se pregătea de o nouă bătălie împotriva oraşului, câţiva din cei mai talentaţi pescari ai oraşului se pregăteau de o bătălie cu crapii din incinta Lacului Racilor în cadrul competiţiei de pescuit sportiv organizată de PNL şi gestionată, în mare, de echipa de la tineret.
Deşi vremea părea neprietenoasă la ora începerii concursului, până la final s-a dovedit a fi perfectă. Cel puţin pentru Trepăduş Gabriel şi Bizu Dumitru care au reuşit să prindă un crap de 5.5Kg cu care au şi câştigat trofeul "Monstrul din Lacul Racilor". Nici echipa compusă din domnii Prodan şi Vilău nu s-a lăsat mai prejos câştigând premiul pentru cea mai mare cantitate de peşte prins cu cele 21.5 Kg.
Dacă eram la decernarea premiilor Oscar probabil aş fi început cu mulţumiri pentru ajutor şi susţinere adresate domnului deputat Mihai Lupu, colegilor de la Constanţa cât şi a unei părţi a colegilor din Biroul Politic Local de la Mangalia. Aşa, închei cu acestea.





P.S. În timpul acestui eveniment, nu au existat pierderi din rândul peştilor, fiecare exemplar fiind eliberat după cântărire.

duminică, 26 iunie 2011

Poşta

Preşedintele PNL pe judeţ, a vrut să transmită un mesaj locuitorilor din Mangalia astfel încât a conceput o scrisoare. În acea scrisoare, autorul dorea să spună că PNL este decis să nu îl mai susţină pe Tusac dar nu exclude varianta unui candidat comun USL. Altul decât Tusac.
Şi pentru că simpla dorinţă de a transmite un mesaj nu era suficientă, m-am alăturat organizaţiei de tineret şi am împărţit scrisoarea destinatarilor. Am ajuns pe la ANL-uri spre seara, la o oră decentă. În jur de 18 sau 19. Lângă noi apare alergând un reprezentant al poliţiei comunitare care ne informează că a fost sesizat telefonic că împărţim ceva şi că ar vrea să ştie ce. În timpul acesta, prin staţia de emisie-recepţie se auzea dispeceratul care transmitea că prin oraş se distribuie materiale ale deputatului Gheorghe Dragomir. Deci poliţia comunitară a violat secretul corespondenţei cetăţenilor. Sau poate acel cetăţean care susţinea că este deranjat la interfon, de fapt era doar un PSD-ist zelos, maestru în arta disimulării, ce dădea vina pe interfon pentru a ascunde adevărata natură a supărării sale. Fapt care mă face să privesc circumspect ştirile ce anunţă cazurile de tâlharie a funcţionarilor poştali. Probabil şi acolo tâlhăria este doar o pistă falsă, adevăratul motiv este că oamenii roşii (de supărare) s-au simţit deranjaţi de interfon şi au luat atitudine.
Poliţia comunitară obişnuia să împartă tot felul de materiale în numele primarului Tusac. Mă bucur că PSD-iştii nu se simţeau lezaţi atunci deoarece comunitarii ar fi fost puşi în situaţia penibilă de a-şi lua singuri datele pentru a răspunde astfel sesizării.

P.S. Apreciez modul corect şi civilizat în care au discutat cu noi reprezentanţii Poliţiei Comunitare.

marți, 21 iunie 2011

Foştii

Am întâlnit o fată ce vorbea într-una de fosta sa relaţie. Chiar dacă nu era subiectul, reuşea să ducă discuţia în acea direcţie pentru a vorbi de acea relaţie. Nu zicea de bine sau de rău, ci povestea mai degrabă nostalgic. Mânat de curiozitate, am căutat interpretările psihologice pentru asemenea manifestări. Interpretarea unanimă este că în continuare persoana respectivă îşi doreşte acea relaţie, nutreşte aceleaşi sentimente, îşi doreşte reluarea acesteia.
Am fost surprins să regăsesc şi în partid această conduită. Din senin, în discuţii, este amintit un fost primar. Nu-i dau numele dar nu este Sideri. Asta în condiţiile în care se discută tot mai des şi mai sigur de un candidat propriu al Partidului Naţional Liberal la primăria municipiului Mangalia în 2012. Ştiu că în timp ce ni se povesteşte de fostul, noi trebuie să povestim de viitorul, dar nu este foarte mobilizator să o auzi.

miercuri, 15 iunie 2011

Doctori si tâmpiţi

Probabil scriu sub impulsul momentului dar am vazut clasificarea spitalelor în Gândul. Nu ştiu criteriile şi modul de atribuire a punctajelor dar ceva îmi spune că este unul extrem de subiectiv. În funcţie de subiectivitatea unor funcţionari de prin ministere spitalele vor primi bani. Iar daca un spital a avut bani până acum să investească, de acum va avea şi mai mulţi pentru că se încadrează în categoria 1. Ciudat mi se pare că Sanatoriul Balnear Mangalia e băgat la categoria 5. Adică cea mai de jos. Nici spitalul nu o duce mai bine. E la categoria 4. Tot pe acolo. Ştiu cât s-a muncit şi la Balnear, şi la spitalul municipal. Diferenţele se văd. Dar iată că există anumiţi oameni care au decis că dacă nu îşi pot face transplant de creier la Mangalia, categoria 5 e tocmai bună. Nu contează că Balnearul nu se ocupă cu aşa ceva, e instituţie medicală şi trebuie să îi salveze.

P.S. Notarea au făcut-o de la 1 la 5, în sistemul rusesc, să le fie mai uşor lui Ion Iliescu şi Traian Băsescu să o înţeleagă.

marți, 14 iunie 2011

10 ani

Sâmbătă am sărbătorit 10 ani de la absolvirea celor mai frumoşi 4 ani din viaţa mea. Probabil celor mai frumoşi 4 ani. Deşi nu sunt vreun melancolic sau romantic a fost extraordinar să ne amintim de cum a fost înainte. Cum era când nu ne păsa de Tusac şi Oleniuc. Când nu ştiam decât de Emil Constantinescu pentru că mi-a trimis Constituţia.
Exagerez, desigur. Ştiam şi de alţii dar nu îmi păsa. Aşa este şi acum cu cei din liceu. Şi îi înţeleg. E păcat să îţi iroseşti una din cele mai frumoase perioade din viaţă pentru a nu fi considerat decât un lipitor de afişe chiar şi mult timp după aceea.
Acum trebuia să spun ceva înălţător, să încerc să trezesc spiritul revoluţionar în noua generaţie şi această postare să fie manifestul care să dea startul schimbării. Chiar dacă aş fi avut acele cuvinte potrivite, folosindu-le aş fi trădat întreaga generaţie care merită o schimbare. Probabil de aceea nici nu le am. Nu le am pentru că în Mangalia nu există omul pe care să-l urmeze o generaţie fără ca apoi să simtă gustul dezamăgirii. Eu am crezut şi într-un om în urmă cu patru ani. Părea că avem aceleaşi valori şi mi-am dorit ca el să fie primarul Mangaliei, l-am susţinut şi am luptat pentru asta. Pentru că am eşuat atunci, plătesc acum: azi, acel om, într-o cârdăşie josnică cu Tusac şi la comanda lui Iorguş, vrea să distrugă PNL Mangalia. Pentru că nu mai este al lor. Acum este al liberalilor.
Ce să facă atunci cei cărora li se fură şansele? Să iasă la vot pentru că altfel vor vota puii congelaţi în locul lor. Să voteze pentru că altminteri viitorul lor va fi vândut pe 50 sau 100 de lei la vreo bodegă împuţită şi astfel vor ajunge şi ei, la rândul lor, peste ani de zile, să vândă viitorul copiilor lor pe o sumă mai ridicolă. În ziua votului nu trebuie să uite că analfabeţii sunt aduşi de mână în cabină şi puşi să voteze fără ca măcar să ştie ce au votat.
Ce ar putea însă vota când nimic nu e de votat? Altceva decât ce votează puii congelaţi, beţivii şi analfabeţii. Pentru că noua generaţie trebuie să fie mai bună.

Postarea asta trebuia să fie despre bucuria de a revedea nişte profesori extraordinari şi nişte colegi minunaţi. Se pare că până şi acea bucurie mi-a fost furată.

vineri, 3 iunie 2011

Pupincuristul si Monarhul

Am fost surprins să mă văd atacat de un liberal, fost membru PNL. Tot ce a găsit domnul Oleniuc să îmi reproşeze, dincolo de tinereţe, este că am reuşit să îi găsesc o calitate primarului Tusac. Şi primarului Tusac. Amuzant este că cei care îl informează pe domnul doctor despre postările mele ori nu sunt capabili să înţeleagă un text simplu, ori au memorie de peşte. Spun asta pentru că atât calitatea de bun manager cât şi cea de om, i-o atribuiam domnului Oleniuc. Primarului Tusac îi apreciam leadership-ul. Vreau să clarific un lucru: Sunt convins că atât Tusac cât şi Oleniuc au mult mai multe calităţi decât cele enumerate de mine dar nefiind un blog pe teme psihologice, nu voi întreprinde demersuri în a le descoperi.
Gustul amar mi l-a lăsat însă faptul că, în continuare, domnul Oleniuc vede în PNL Mangalia un fel de regat propriu unde el, în calitatea sa de monarh medieval, lasă moştenire sedii, membrii, posturi de consilieri.Pentru fecare consilier am fost câţiva care am muncit din greu în campanie. Fiecare membru care a venit, a făcut-o de bună voie şi nu cumpărat de cineva pentru a fi lăsat moştenire. Sediul s-a dat în baza unei legi şi nu a fost obţinut prin donaţii sau legate aşadar nu e vreo moştenire regală.
Tot domnul Oleniuc vorbeşte şi de oameni. Nu de cei care l-au părăsit la prima adiere roşie sau portocalie. Nici de cei care l-au vândut pe nimic. Nici măcar de cei pe care i-a dat afară pentru că îi simţea ca pe o ameninţare. Nu. Aceia sunt prietenii dumnealui acuma. Noi suntem duşmanii, cei care muncim pentru un partid, nu pentru un om. Cei care credem în PNL, nu în omul providenţial.
Mi-aş fi dorit ca vorbind de domnul Oleniuc să pot folosi cuvintele uzuale în confruntarea politică: aliat sau adversar dar nu este cazul.

miercuri, 25 mai 2011

Paradox

Deşi discut cu persoane din aproape toate mediile şi mulţi dintre ei iniţial nici măcar nu îmi cunosc apartenenţa politică, invariabil adresează invective actualului primar şi numai cuvinte de laudă fostului nostru coleg, Oleniuc Viorel.
Desigur, situaţia se schimbă când consultăm sondajele de opinie. Cele mai optimiste, date de PNL Constanţa, îl plasează pe Oleniuc undeva pe lângă Tusac, cu un procent peste. Cele normale îl duc undeva în coada primarului Tusac.
Realitatea la vot a demonstrat în toate alegerile că faţă de sondaje, PNL a obţinut mai puţin iar PSD a obţinut mai mult. Asta pentru că PSD reuşeşte să se mobilizeze mai bine în ziua votului pe când electoratul liberal este mai comod şi se mulţumeşte să îşi susţină candidatul favorit mai degrabă moral.
Şi asta era pe vremea cand Viorel Oleniuc avea un partid care, oricât ar vrea acesta să îi diminueze importanţa, a lucrat pentru el.
Concluziile mele ar fi că, la fel ca şi mine, lumea îl vede pe Oleniuc ca un om extraordinar, o persoană plăcută, un bun medic, probabil şi un bun manager la Balnear. Ca politician bănuiesc că sondajele reflectă realitatea deoarece oamenii nu îl văd diferit ca om politic pe principiul că “toţi sunt la fel”.
Iată de ce sunt conştient că excluderea lui Viorel Oleniuc este o pierdere importantă pentru PNL dar nicidecum insurmontabilă.
Concluzia realităţii la vot am lasat-o la final pentru că nu îmi este aşa de uşor să o admit: Faptul ca PSD reuşeşte să îşi mobilizeze atât de bine electoratul arată că Tusac are totuşi calitatea de a fi un bun lider.
Poate ar fi momentul să fac un apel la moderaţie pentru că nici Tusac nu este definiţia răului şi nici Oleniuc definiţia binelui. Pe scena politcă, ei sunt doar nişte oameni politici. Cu rele, cu bune.

P.S. În una din declaraţiile sale, Viorel Oleniuc spunea că din PNL vor pleca „sute” de membri. Am râs atunci dar ieri, când a plecat un om care poate valora chiar mai mult decât acele „sute”, mi-am dat seama că plecarea „sutelor” de membri nu ar fi fost decât statistică. Plecarea acestui singur om este cea care contează.

vineri, 20 mai 2011

Conservator

Există un protocol USL. Care se interpretează de fiecare după cum îi convine. Într-o conferinţă de presă, preşedintele PC Constanţa, Ion Mincă, a declarat că „La Constanţa, candidatul PC pentru CJC, este validat Liviu Tit Brăiloiu, fostul prefect al judeţului Constanţa, iar pentru funcţia de primar, Mihaela Rus, cadru universitar la Ovidius.” Eu înţelesesem de aici că orice ar fi, ei vor candida separat. La final, domnul Mincă spune că dacă sondajele îl vor da mai bine pe Mazăre, atunci îl va susţine pe Mazăre. A spus-o ca să nu încalce protocolul. Sau poate doamna Rus va sta mai bine decât Mazăre. Da, eram ironic.
Ideea mea e alta, dacă aici Mincă a dres-o cu protocolul, mă întreb cum rămâne cu partea care interzice trecerea membrilor unei formaţiuni politice în altă formaţiune politică. Punct. Adică este interzis acest transfer indiferent de formă, indiferent dacă acceptă sau nu celălalt partid.
Nu ar fi asta grija mea dacă în unele filiale protocolul nu ar fi fost luat în serios şi membri PNL nu ar fi fost propuşi spre excludere pentru mai puţin. Oleniuc, de exemplu. Bineînţeles au fost alţii excluşi pentru nimic. Mircea, de exemplu. Şi Silion, şi Diaconu.(nu are legătură cu protocolul dar simţeam nevoia să amintesc).

marți, 17 mai 2011

Congresul PCR-D

Ca orice om, am privit şi eu Congresul PD. Ei îi spun conferinţă, parcă. Oricum, am privit fără patimă, conştient de rezultat. Trebuie să recunosc că şi în PD există oameni ce pot fi un model în politică. Cristian Preda, de exemplu.
Dincolo de simpatiile şi antipatiile mele personale au fost şi declaraţii care mi-au plăcut. De exemplu ironia candidatului Paleologu care a spus ceva de genul "Are Carl Schmitt o carte despre accesul la cei care deţin puterea. Domnul Preda mă înţelege". Şi nu a fost o ironie doar la adresa membrilor PD, ci a unei întregi clase politice.
A mai fost şi celălalt Preda, Cezar. A spus ceva de genul "Nu mai ieşim în acelaşi timp cu vecinii noştri din casă. Aşteptăm să coboare ei primii şi apoi ieşim şi noi".Iar aici a fost o aluzie directă la politica dusă de PD.
Ştiu că majoritatea celor care au comentat împotriva politicii duse de Băsescu-Boc au comentat pentru televiziuni. Ştiu că încearcă să lase uşi deschise pentru cazul în care ajunge USL la guvernare. Dar toate aceste comentarii arată că sunt conştienţi că lumea nu este mulţumită de politica lor.
Ce m-a deranjat cel mai mult a fost rolul pe care şi l-a asumat Paleologu. Cel de bufon. Da, a fost amuzant, a avut un discurs plăcut dar a arătat locul intelectualilor în politică: fie bufoni, fie în spatele fustelor cum a făcut Cotoi, fie "poeţi de curte" cum au devenit alţii. Nu doar Tismăneanu.
Nu pot decât să mă bucur că nu sunt intelectual. Vorba lui Berceanu.

sâmbătă, 14 mai 2011

Europa

Nici nu am apucat bine să ne bucurăm de statutul de cetăţeni europeni că apar primele temeri în privinţa viitorului acestei construcţii. Când eram pe punctul de a adera şi noi la spaţiul Schenghen, întregul concept începe să se clatine. Întâi a fost criza puternică din Grecia şi cele din Portugalia sau Irlanda care au ameninţat conceptul de Uniune Europeană dar mai ales de monedă unică europeană. Jurnaliştii germani chiar au împărţit ironic pe străzile din Atena drahme cetăţenilor greci.
Apoi a venit criza revoluţiilor din ţările arabe ce a determinat creşterea numărului de imigranţi din aceste ţări. Italia şi Franţa au fost principalele ţări nevoite să primească acest aflux de imigranţi. Li s-a părut prea mult şi au cerut soluţii. Partenerii europeni le-au cam întors spatele. Mai nou, Danemarca vrea să posteze agenţi vamali la frontierele intraeuropene, în limitele acordurilor semnate. Spaţiul Schenghen începe să se clatine şi el.
Toate aceste evenimente trezesc sentimente naţionaliste şi încurajează partidele care duc acest gen de sentimente la extrem. Dacă la noi Vadim e slab, în alte locuri, în special Ungaria, fenomenul capătă amploare.
De ce ar trebui să ne pese? Întâi de toate pentru că suntem cetăţeni Europeni şi pentru că tot ce se întâmplă ne afectează mai mult sau mai puţin direct. Apoi pentru că nu am reuşit să atragem fonduri europene nici cât să acoperim costurile integrării iar acele costuri, cât şi contribuţia anuală a României, o plătim noi, cetăţenii. Pentru că revenirea la ce era înainte va creşte şomajul blocând accesul românilor la piaţa muncii europene. Pentru că va creşte infracţionalitarea prin revenirea în ţară a „cetăţenilor liberi”. Pentru că în timp ce majoritatea ţărilor oferă facilităţi investitorilor noi le oferim birocraţie şi le cerem „părţi”. Una peste alta pentru că tot ce se întâmplă acum, riscă să ne afecteze nivelul de trai şi aşa scăzut.

luni, 9 mai 2011

Am fost acolo...

Conferinţa Naţională a Tineretului Naţional Liberal. Eu cu încă 30 de tineri liberali din Mangalia. Şi încă 320 de tineri liberali din Judeţul Constanţa. Si cu încă alţi 8 000 de tineri liberali din toată ţara. A fost mai mult de ce a apărut la TV, şi anume altercaţia verbală pe tema locului de amplasare a ţepelor în care ar trebui traşi, la figurat, membrii Guvernului Boc.
A fost Crin Antonescu cu un discurs foarte bun dar adresat televiziunilor şi a fost Varujan Vosganian cu un discurs magistral, adresat tinerilor. Crin Antonescu se războia cu intelectualii lui Băsescu şi încerca să convingă ziariştii că PNL este un partid de dreapta care nu s-a îndepărtat de valorile liberale prin alianţa cu PSD. Şi da, încerca să convingă ziariştii pentru că noi, tinerii liberali, nu aveam nici cel mai mic dubiu că PNL nu ar mai fi de dreapta. Dacă l-am fi avut, nu am mai fi fost acolo.
De cealaltă parte Varujan ne-a vorbit nouă, tinerilor. A făcut abstracţie de camere, de presă, de orice altceva. Eram doar noi, un grup de tineri apropiaţi lui şi el, un fel de mentor. Aşa m-a făcut să simt şi cred că aşa a simţit fiecare tânăr din cei 8 000 aflaţi în acea sală, care a fost atent la discursul său.
Dar nu au fost doar ţepele din Piaţa Victoriei sau ţeparii din Palatul Victoria, nu a fost doar Crin sau doar Varujan. A mai fost cel mai bun europarlamentar român, Ramona Mănescu, cel mai bun guvernator al Deltei Dunării, Liviu Mihaiu. Au mai fost şi alţii, poate nu cei mai buni, dar toţi la un loc au desăvârşit cea mai amplă acţiune a unei organizaţii de tineret din România.

joi, 5 mai 2011

Reîntoarcerea

În urmă cu o lună în urmă îmi propusesem o pauză politică pentru a-mi clarifica gândurile şi a lua anumite decizii. Se poate interpreta că gândesc mai greu dar în cele din urmă mi-am dat seama că a mă supăra ca văcarul pe sat nu este o soluţie. În plus, evenimentele succedate de-a lungul acestei perioade mi-au întărit convingerea că a pleca acum, în cel mai greu moment pentru PNL Mangalia, este mai mult decât o laşitate. Mai mult de atât, să proclam acum un eşec când nu am epuizat toate căile posibile în atingerea succesului ar fi absurd. Deoarece nu am întâlnit piedici în îndeplinirea obiectivelor propuse, reacţia mea ar fi nepotrivită faţă de colegii mei.
Iar asta este o lecţie pentru viitor: În curând voi cere votul locuitorilor municipiului Mangalia, cum aş putea să fac asta demn, sigur pe mine şi pe promisunile mele, dacă aş fugi acum din calea eşecului şi nu aş rămâne să îl înfrunt şi să îl transform în succes?!

luni, 28 martie 2011

Motiune

În urmă cu puţin peste un an le-am prezentat colegilor mei liberali o moţiune pentru a le cere votul în cadrul alegerilor interne. Datorită acelor voturi, astăzi sunt vicepreşedintele organizaţiei. Recitind acea moţiune, mă întreb dacă merit să mai rămân vicepreşedinte sau este cazul să îmi recunosc eşecul. Desigur, nu este doar eşecul meu, dar dintre vicepreşedinti eu am fost singurul care a venit să ceară votul astfel.
Vă prezint acea moţiune cât timp mă gândesc serios la următorul pas:

Colegi liberali,

Numele meu este Lucian Nichita şi, ca şi dumneavoastră, vreau ca PNL să devină principala forţă politică din România. Pentru asta trebuie ca fiecare filială să crească, inclusiv cea de la Mangalia.
O organizaţie poate creşte în situaţii nefavorabile ca cea de acum, printr-un suflu nou, cu ajutorul veteranilor şi bazându-se pe entuziasmul tinerilor. O astfel de echipă nu va fi doar puternică şi completă, ci va putea creea o nouă viziune politică, atât de necesară Mangaliei.
Dacă suflul nou este reprezentat de Sorin Andrei, experienţa este reprezentată de cei câţiva colegi care ani de zile au activat în Consiliul Local sau în administraţia publică, reprezentarea entuziasmului tineresc îmi revenea, în mod natural, mie. O responsabilitate mare, în realizarea căreia mi s-au alăturat alţi trei tineri animaţi de aceleaşi idealuri. Trei tineri care după ce şi-au terminat facultatea, au ales să se întoarcă acasă.

Sunt convins că mă cunoaşteţi atât pe mine cât şi pe Ilie Marius – preşedinte TNL, Constantin Drăgoi – vicepreşedinte TNL sau Teodorescu Radu – secretar TNL, tinerii de care vorbeam. Suntem acei tineri mândri de a fi liberali, fericiţi în culorile partidului, pregătiţi pentru orice provocare, gata oricând de muncă. Suntem acei tineri care au mers alături de dumneavoastră în campanii, sau cu care pur şi simplu v-aţi întâlnit în timpul acestora. Suntem acei tineri care şi-au câştigat locul în structura partidului prin muncă şi devotament.
Am ales să candidăm deoarece vrem ca:
· Tinerii din Mangalia să se regăsească şi să fie reprezentaţi prin şi în structurile Partidului Naţional Liberal.
· Simpatizanţii şi membrii partidului, acea majoritate tăcută, să nu fie uitată de conducerea organizaţiei.
· PNL Mangalia să fie o organizaţie completă, pregătită să gestioneze victoriile ce vor urma bătăliilor politice următoare.
· PNL Mangalia să facă politică în stradă, printre oameni şi nu în birouri închise sau în întâlniri secrete.

L-am cunoscut pe Sorin Andrei ca un om dornic de a creşte organizaţia şi de a-i asigura locul binemeritat pe scena politică. Am fost fericiţi să găsim în el un interlocutor, o persoană deschisă. A fost primul care ne-a acordat încredere totală, iar faptul că nu s-a întâmplat o singură dată, arată că nu am dezamăgit. Stilul modern şi deschis de a face politică ne-a motivat, ne-a apropiat şi ne-a determinat să vrem să facem parte din echipa sa. Avem acelaşi obiectiv şi aceeaşi viziunea politică care va duce la creşterea organizaţiei noastre.
Suntem conştienţi că avem multe de învăţat din experienţa colegilor noştri, atât din greşelile lor cât mai ales din realizări. Suntem gata să învăţăm de la fiecare dintre ei deopotrivă indiferent de nume sau simpatii. Suntem prea tineri să fim conduşi de orgolii, dar suficient de maturi să reprezentăm cu succes acest partid.

Vă cer votul, eu şi colegii mei, pentru a construi o echipă puternică, pregătită nu doar să intre în orice bătălie politică, ci să o câştige. Vă cer permisiunea, eu şi colegii mei, de a munci pentru şi alături de dumneavoastră. Vă cer, eu şi colegii mei, ajutorul în a creşte şi a forma o generaţie capabilă să administreze oraşul, nu să îl distrugă. Vă rog să susţineţi demersul nostru de a face politică pentru oameni, prin oameni şi printre oameni.

Vă mulţumesc,
Lucian Nichita - membru BPL

sâmbătă, 26 martie 2011

Întrebări

Dacă reuşiţi să-l citiţi pe Adrian Năstase, făcând abstracţie de subiectivismul său normal, puteţi găsi articolele sale chiar interesante. Unul din acestea m-a făcut să îmi pun anumite întrebări, referitor la mine.
Mă întreb dacă nu cumva uneori mi-a lipsit verticalitatea pe care o pretind altora. Şi da, mi-a lipsit. Uneori, crezând orbeşte într-o echipă, am renunţat să îmi susţin propriile convingeri sau să caut adevărul. Aşa se face că uneori am votat în necunoştinţă de cauză. Poate că a fost corect votul dar nu a fost dat cu convingerea că fac bine. Acum, de câte ori aud în discuţii că toţi foştii directori au părăsit partidul, mă gândesc că noi i-am îndepărtat pe unii.
Îmi cer scuze, domnule Mircea Diaconu, că nu am căutat să aflu atunci adevărul, chiar dacă votul meu poate ar fi fost acelaşi.
Îmi cer scuze, domnule Silion Mircea, că nu m-am ridicat să spun că avem mult prea puţini oameni de valoare în partid şi ar trebui să ne străduim mai mult să găsim soluţii, nu să blocăm orice cale de comunicare atunci, acolo, apelând la soluţii radicale.
De fapt, de câte ori am acţionat conform propriilor convingeri, chiar dacă erau contra valului la acea oră, am avut şi cele mai mari satisfacţii. Atât domnul Vişa cât şi preşedintele Sorin Andrei mi-au demonstrat că urmăresc un alt gen de politică. Da, încă lipsesc rezultatele, dar eu tot mai sper că vor veni. Ştiu că nu se putea peste noapte, dar acum cred că a venit timpul.
Am enumerat două situaţii din trecut pentru a ajunge la un prezent la fel de neplăcut. Indiferent din vina cui, riscăm să pierdem atât un fost director cât şi un om de valoare (asta ca să nu dau nume). Suntem înaintea unor alegeri locale şi nu reuşim să ne strângem şi să câştigăm. Riscăm să cădem în ridicolul PNŢCD-ului care, deşi nu reuşesc să treacă de marja de eroare a sondajelor, se luptă pentru putere în interior.
Cred că e momentul să ne unim forţele şi indiferent de simpatii sau antipatii să câştigăm alegerile, iar după aceea, dacă va mai avea cineva chef de lupte şi orgolii, de ce nu? Măcar atunci va fi o miză.

miercuri, 23 martie 2011

Decăderea

Experţii spun că motivul absenteismului la vot nu este doar neîncrederea în clasa politică, ci mai ales scandalurile dintre politicieni. Modul în care se ceartă şi se manifestă public, creează repulsie alegătorului onest.
Asta este politica de modă veche, genul de politică la care Iorguş şi Tusac se pricep cel mai bine şi îi avantajează. Fiecare dintre ei are un număr de votanţi pe care mizează şi pe care îi menţine prin procedeele clasice: pungi cu alimente, spectacole şi altele. Cu cât prezenţa la vot este mai mare cu atât este mai mica ponderea procentuală a celor devotaţi, astfel încât interesul „titanilor” politicii locale este ca prezenţa la vot să fie cât mai mică. Chiar dacă şi-ar rezolva problemele în familie, tot nu cred că ar fi interesul lor să colaboreze constructiv pentru Mangalia.
De cealaltă parte la PNL, Sorin Andrei a avut şi încă mai are şansa nesperată de a face un nou tip de politică: cea câştigătoare. Acea politică a oamenilor pentru oameni pe care o clamam. A avut şansa să reconstruiască un partid ce era aproape de zero şi să o facă pe nişte baze solide, nu pe un val provocat de Antonescu.
Până acum nu a profitat, s-a lăsat influenţat de „cei vechi”. Atât de vechi încât au uitat că Iorguş a câştigat prima oară prin organizarea partidului şi prin oameni. Iar Tusac a câştigat prin structurile organizaţionale interne lăsate moştenire de naşul său înainte de plecarea sa la PD.
Încă mai are ocazia să schimbe lucrurile, încă mai este un element de noutate în politica locală, încă nu este considerat unul din veşnicii politicieni locali.
Sper că în politică nu este ca în fotbal şi ocaziile nu se răzbună.

P.S. Am scris asta pentru că de curând s-a împlinit un an de când PNL Mangalia (nu) funcţionează în noua formulă.

joi, 17 martie 2011

Previzibil


Am spus încă de vara trecută că problema maghiarilor va escalada. Este previzibil mai ales deoarece UDMR nu mai este văzut ca reprezentant al acestei minorităţi, ci mai degrabă ca un partid clasic românesc ce aleargă după ciolan. Acest lucru a permis unor organizaţii extremiste, interzise chiar şi în Ungaria, să acţioneze pe teritoriul României. Desigur, aceste organizaţii trebuie finanţate şi sunt convins că finanţarea nu vine din România.
Aici au profitat de lipsa de reacţie a autorităţilor statului şi s-a ajuns la anumite provocări directe. Faptul că o reprezentare a lui Avram Iancu a fost spânzurată de un minoritar reprezintă un afront direct. Chiar dacă nu ştie cine e Avram Iancu sau ce a făcut, orice român ştie că gestul a fost o provocare. Mai grav este că acel individ este un funcţionar public al statului român.
Din păcate, instituţiilor abilitate ale României, începând cu poliţia şi terminând cu preşedenţia, iar le-a lipsit reacţia iar acest lucru a dus la o dispută în Parlamentul României. S-a ajuns deja mult prea departe şi cred că primii care ar trebui să ia atitudine sunt reprezentanţii UDMR care să ceară interzicerea şi pe teritoriul României a Gărzii Maghiare, aşa cum este interzisă şi în Ungaria.
Adrian Cioroianu şi-a dat demisia din cauza unei reacţii, Baconschi ar trebui să îşi dea demisia datorită lipsei de reacţie, ambele pe probleme etnice.
Faptul că Băsescu nu mai respectă Constituţia şi se comportă ca un preşedinte de partid îi face probabil şi pe alţii să nu mai respecte Constituţia şi să îi ceară paşaportul când îşi vizitează propria ţară.
Din păcate, această lipsă de reacţie sau reacţiile întârziate ale instituţiilor statului vor creşte riscul ca România să devină un nou Kosovo. Acum este nevoie de foarte multă maturitate din partea întregii clase politice, de la UDMR la PRM, să se evite escaladarea tensiunilor în acea zonă.

sâmbătă, 12 martie 2011

Cordon


De câte ori trec pe lângă semnul de la începutul tronsonului de drum dintre Saturn şi Venus, îmi amintesc de gluma unui milionar american care făcea referire la un producator de autoturisme la comandă: "I-am spus că are buget nelimitat, el a reuşit să îl depăşească".
Aşa şi la noi doar că e vorba şi de termenul limită.Dacă ar avea un termen nelimitat, probabil l-ar depăşi.

Dincolo de glumă, care e şi ideea postării, scuza primarului este că pe porţiunea în lucru au fost descoperite nişte izvoare subterane care au forţat constructorii să modifice proiectul iar acest lucru a dus la întârzieri.
De cealaltă parte, acuza opozanţilor este că primarul a decis să modifice proiectul iniţial de la trei benzi la patru benzi acest lucru ducând la întârzieri majore şi la riscul pierderii finanţării.

Probabil adevărul este undeva la mijloc şi se prezintă tot ca o glumă: Constructorii au descoperit izvoarele alea subterane acest lucru forţându-i să modifice proiectul de la trei la patru benzi.

joi, 3 martie 2011

Cadoul

Îmi amintesc cu plăcere de Emil Constantinescu nu pentru că în "Academia Caţavencu" era o rubrică destinată lui şi intitulată "Peştele de la ţap se împute", ci pentru că mi-a făcut un foarte frumos cadou când am împlinit 18 ani. Nu o Românie modernă şi nici "luminiţa de la capătul tunelului" cum obişnuia să spună primul său ministru, Victor Ciorbea. Mi-a dăruit Constituţia României. Am găsit-o în cutia poştală însoţită de o scrisoare foarte frumos scrisă în care îmi cerea să îmi imaginez că într-o călătorie sunt alături de el în compartimentul unui tren şi că eu urma să îmi continui călătoria mult timp după ce el va fi coborât din acel tren. Ştiu doar că din compartiment a coborât cu 4 ani mai repede decât ar fi vrut. Regret foarte mult că am rătăcit acea scrisoare. Sunt extrem de curios să văd dacă scrisoarea care mi-a deschis apetitul pentru politică mi-ar fi plăcut la fel de mult acum, după 10 ani.

P.S. Scriu despre începuturi pentru că în acest moment oficial nu se întâmplă nimic, fiecare partid este înt-o perioada de aparentă acalmie în care se aşează lucruri, se stă în expectativă, se pregătesc mutări politice interesante, se ascut gheare pentru un prim asalt ce va viza supremaţia chiar şi în propriul partid. Cum e la PD-L cu Nae Negrea, de exemplu.

duminică, 27 februarie 2011

Gata circul

Azi a avut loc o şedinţă de Consiliu Local deosebită prin normalitatea sa. O şedinţă care după foarte mult timp nu a fost presărată cu invective şi în care lucrurile au decurs cum ar fi trebuit să decurgă de acum trei ani.
Probabil pentru ca prefectul să nu atace hotărârile luate, Dănuţ Moldovan şi Johann Negrea au lipsit. Au fost prezenţi însă ceilalţi consilieri PD-L care, probabil în urma unei decizii de partid, s-au abţinut la toate punctele de pe ordinea de zi a şedinţei motivând că nu a fost introdusă înlocuirea celor doi consilieri consideraţi rebeli. La şedinţa de partid în care au hotărât cum să voteze cred că au uitat să îl invite şi pe Marian Crăciun pentru că acesta şi-a exercitat votul cum a crezut de cuviinţă. A crezut de cuviinţă exact cum au crezut şi consilierii PSD.
Au trecut toate proiectele exceptând un proiect cu iz electoral.
De fapt, toată normalitatea şedinţei a fost stricată puţin de animozităţile notorii dintre Viorel Oleniuc şi primarul Tusac. Punctul culminant a fost atins când Viorel Oleniuc i-a replicat primarului Tusac la o remarcă sarcastică cu "Eu nu ştiu dacă o să mai candidez dar tu sigur nu o să mai ieşi primar".
La buget a fost votat un amendament PNL propus de viceprimarul Sorin Andrei referitor la înfiinţarea unor galerii de artă în municipiul Mangalia.
Ca fapt inedit cred că putem nota faptul că la proiectul privind consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitare, Sorin Andrei a făcut propuneri în numele alianţei de centru-dreapta PNL-PC chiar dacă aceasta nu a fost încă semnată în mod oficial.

duminică, 13 februarie 2011

1984

"Multumim domnului primar Mihai Claudiu Tusac, singurul primar din România care a reuşit să facă aleea stelelor de mare" spuse extaziat Paul Ciuci, solistul trupei Compact în timpul recitalului susţinut azi pe treptele Casei de Cultură din Mangalia.
Întâmplarea mi-a amintit de romanul 1984 a lui George Orwell: "Orice construcţie mare şi impresionantă, dacă arată cât-de-cât bine, se spune automat că a fost ridicată după Revoluţie, iar dacă totuşi este evident mai veche, este atribuită unei perioade tulburi, numită Evul Mediu. Secolele de capitalism nu au produs absolut nimic de valoare."
Oricum nu este singura din România, a făcut si Oprescu ceva asemănător la Bucureşti. Florin Piersic fiind primul care şi-a marcat teritoriul acolo.

Pentru că tot e scandalul ăsta cu traficul prin vămi, mi-am amintit şi cine sunt susţinătorii lui Băsescu, îi puteţi admira mai jos. Solista a fost cumva implicată în trafic, pentru cine se întreabă ce legătură are una cu alta.

video

P.S. Puteam să îl pun pe celălalt, cu Guţă, dar am zis să fiu fair-play şi să arăt că a doua oară Băsescu a fost votat şi de oameni cu scoală, deoarece Salam a absolvit conservatorul.

vineri, 4 februarie 2011

Bunul răul şi urâtul

Ştiu că orice necrolog este ocazia perfectă de a elogia şi găsi cuvinte mari doar că sunt total indispus deşi mă aşteptam la aşa ceva, de fapt mă aşteptam la mult mai rău.
În protocolul convenit între liderii alianţei PNL – PSD există un lucru bun: Art.3.1.5. Orice alianță cu PDL în administrația locală este interzisă.
După aceea vine un lucru urât împachetat într-un lucru minunat: Art. 1.1.4. Conflictele publice între membrii partidelor, precum și atacurile publice împotriva unor colegi sau a unui partid din Alianță, nu sunt permise;
împachetat în Art. 4.1.3. În celelalte circumscripţii electorale comunale, orăşeneşti şi municipale, cele două părţi semnatare ale Alianţei vor prezenta candidaturi proprii, PNL şi PC urmând să aplice prevederile Protocolului Alianţei ACD.
Cum ar veni că putem să candidăm pe cont propriu dar nu avem voie să spunem adevărul despre Tusac, pentru că încălcăm articolul 1.1.4.
Partea cea mai rea abia acum urmează:
3.1.1. Alianţa va elabora un pact de neagresiune și de colaborare pe plan local, în plan politic general și în administrația publică locală, pact care va fi aplicat obligatoriu, fără excepție, de către toate organizațiile locale, de sector și ale Municipiului București, precum și de organizațiile județene ale partidelor;
3.1.2. În toate consiliile județene și locale părţile vor constitui o alianţă în termen de 30 zile de la semnarea prezentului Protocol;
Măcar avem certitudinea că nu ne trezim cu Tusac la noi: 1.1.5. Partidele membre ale Alianței nu vor iniția sau accepta trecerea de la un partid la altul a membrilor acestora;
Măcar atâta bucurie să avem şi noi.

Concluzia ar fi că putem candida pe cont propriu dar nu avem voie să spunem adevărul despre Tusac. Bine că măcar putem să spunem despre Iorguş.
În plus, trebuie în continuare să îl susţinem pe Tusac şi să mimăm…ceva.

Suntem într-o situaţie ingrată şi chiar aş vrea să aud opinii şi puncte de vedere. C e e de făcut şi cum?

P.S. Pentru publicarea completă a protocolului USL,mulţumesc Adriana şi Ioshka.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Agenda

Am renunţat de ceva vreme să mai urmăresc emisiunile televiziunilor de ştiri din România datorită înverşunării cu care se manifestă chiar moderatorii. Cine seamănă vânt, culege furtună, cam aşa cred că s-ar traduce reacţia televiziunilor, pentru că sunt conştient că aceasta este urmarea firească a divizării societăţii, chiar de preşedintele Băsescu, în răi şi buni.
Nu pot totuşi să nu observ că aceste televiziuni ignoră lumea în continuă schimbare lăsând impresia că dacă Universul s-ar prăbuşi în jurul nostru, noi nu am fi afectaţi, am rămâne tot cu ale noastre. Cu Boc, Băsescu, Udrea.
Spun asta pentru că în timp ce toate televiziunile de ştiri serioase transmiteau în direct conferinţa de presă precedată de întâlnirea dintre Barack Obama şi Hu Jintao, ai noştri aveau emisiuni isterice cu pensionarii militari. De forumul economic de la Davos s-a mai auzit câte ceva, între un accident minor soldat cu pagube materiale şi megaştirea conform căreia Elena Udrea s-a dat cu snowmobilul la Sinaia.
Lumea arabă fierbe şi a ajuns la un punct de cotitură cum a fost anul 1989 pentru ţările din fostul bloc comunist. Regimuri politice şi dictaturi care existau deja la naşterea mea, sunt pe punctul de a se prăbuşi. Istoria se rescrie în jurul nostru şi ne va afecta cu siguranţă dar noi, în acest timp, suntem ocupaţi cu cazul lui Constantin Nicolescu, servit cu obiectivitate de televiziunile noastre de ştiri.
A fost arestat politic pentru implicarea sa in mitingul de la Mioveni? Probabil da, însă acest om avea dosar pregătit, nu era uşă de biserică şi asta trebuie să o admitem. Ponta nu mă va putea convinge să ies în stradă pentru acel om. Dacă mâine ar fi arestat Tusac în urma unei comenzi politice, ne-am revolta după tot ce a făcut acesta oraşului? Poate ne-am revolta că justiţia acţionează doar la astfel de comenzi dar am fi mulţumiţi că măcar aşa îşi face treaba.
În Tunisia revoluţia a pornit de la un vânzător de iasomie şi în general revoluţiile pornesc de la oameni simpli, nedreptăţiţi sau abuzaţi, nicidecum de la baroni locali. Loviturile de stat, în schimb, pornesc la comanda unor state puţin mai puternice sătule de aroganţa unor lideri de stat insignifianţi. Cam ca Germania şi reacţiile preşedintelui Băsescu şi a lui Baconschi, de exemplu.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Utopia

După anunţarea alianţei PNL-PC, corul bocitoarelor marinăreşti a început să acuze trădarea idealurilor liberale. Bineînţeles, nimeni nu a trădat nimic, dar să te faci remarcat, trebuie să apari cu ceva pe sticlă. Simpatizându-l pe PD-istul Cristian Preda, am fost uşor dezamăgit de reacţia sa dar mi-am revenit gândindu-mă că dacă ar fi fost perfect, ar fi ales PNL.
Dincolo de asta, trebuie să recunosc că până să citesc protocolul alianţei, deşi am apreciat mutarea lui Crin Antonescu ca fiind una excelentă, am fost uşor sceptic referitor la această alianţă la nivel judeţean. În primul rând, PC la nivel judeţean, nu există. Mincă a declarat că nu îl cunoaşte pe liderul liberal, Dragomir. Nicuşor Constantinescu, deşi îl cunoaşte pe Mincă, nu îl bagă în seamă.
Mai mult de atât, PC, faţă de PER sau PNŢCD, nu au nici măcar un singur primar la nivel judeţean. Consilieri locali, nu ştiu dacă sunt mai mult de doi.
După ce am citit protocolul, mi-am dat seama că este o acţiune corectă faţă de ambele partide, nu impune nimic nimănui în afara unor reguli de cooperare de bun simţ. După această alianţă am încredere că, dincolo de declaraţiile lui Ponta, conducerea PNL va găsi calea pentru o cooperare echitabilă şi cu PSD.
Adică să fim serioşi, ce s-ar întâmpla dacă visele lui Ponta s-ar adeveri? El visează la liste comune şi candidaţi unici, iar în localităţile unde sunt deja primari ai alianţei, celelalte partide să-l susţină pe cel aflat deja în funcţie. Să ne imaginăm ce înseamnă asta într-un judeţ cum este Constanţa unde majoritatea primarilor sunt PSD. Dar mai mult de atât, ce ar putea însemna la Mangalia, unde Tusac nu a reuşit să îşi depăşească maestrul, adică pe Iorguş. Fapt dovedit în două, trei rânduri de alegeri unde Iorguş, nu PD-L, a obţinut lejer peste 50%. Nu comentez cum.
Mai corectă mi se pare varianta susţinerii reciproce în turul doi al alegerilor de orice fel. Mai ales că PSD-ul a încercat, alături de PD-L, modificarea legii electorale astfel încât atât primarii cât şi preşedinţii de Consilii Judeţene să fie aleşi dintr-un singur tur fapt ce ar avantaja PD, respectiv PSD.
Având la bază experienţa locală, mă tem de declaraţiile PSD-iştilor mai ceva decât de darurile grecilor.