Paradox

Deşi discut cu persoane din aproape toate mediile şi mulţi dintre ei iniţial nici măcar nu îmi cunosc apartenenţa politică, invariabil adresează invective actualului primar şi numai cuvinte de laudă fostului nostru coleg, Oleniuc Viorel.
Desigur, situaţia se schimbă când consultăm sondajele de opinie. Cele mai optimiste, date de PNL Constanţa, îl plasează pe Oleniuc undeva pe lângă Tusac, cu un procent peste. Cele normale îl duc undeva în coada primarului Tusac.
Realitatea la vot a demonstrat în toate alegerile că faţă de sondaje, PNL a obţinut mai puţin iar PSD a obţinut mai mult. Asta pentru că PSD reuşeşte să se mobilizeze mai bine în ziua votului pe când electoratul liberal este mai comod şi se mulţumeşte să îşi susţină candidatul favorit mai degrabă moral.
Şi asta era pe vremea cand Viorel Oleniuc avea un partid care, oricât ar vrea acesta să îi diminueze importanţa, a lucrat pentru el.
Concluziile mele ar fi că, la fel ca şi mine, lumea îl vede pe Oleniuc ca un om extraordinar, o persoană plăcută, un bun medic, probabil şi un bun manager la Balnear. Ca politician bănuiesc că sondajele reflectă realitatea deoarece oamenii nu îl văd diferit ca om politic pe principiul că “toţi sunt la fel”.
Iată de ce sunt conştient că excluderea lui Viorel Oleniuc este o pierdere importantă pentru PNL dar nicidecum insurmontabilă.
Concluzia realităţii la vot am lasat-o la final pentru că nu îmi este aşa de uşor să o admit: Faptul ca PSD reuşeşte să îşi mobilizeze atât de bine electoratul arată că Tusac are totuşi calitatea de a fi un bun lider.
Poate ar fi momentul să fac un apel la moderaţie pentru că nici Tusac nu este definiţia răului şi nici Oleniuc definiţia binelui. Pe scena politcă, ei sunt doar nişte oameni politici. Cu rele, cu bune.

P.S. În una din declaraţiile sale, Viorel Oleniuc spunea că din PNL vor pleca „sute” de membri. Am râs atunci dar ieri, când a plecat un om care poate valora chiar mai mult decât acele „sute”, mi-am dat seama că plecarea „sutelor” de membri nu ar fi fost decât statistică. Plecarea acestui singur om este cea care contează.

Conservator

Există un protocol USL. Care se interpretează de fiecare după cum îi convine. Într-o conferinţă de presă, preşedintele PC Constanţa, Ion Mincă, a declarat că „La Constanţa, candidatul PC pentru CJC, este validat Liviu Tit Brăiloiu, fostul prefect al judeţului Constanţa, iar pentru funcţia de primar, Mihaela Rus, cadru universitar la Ovidius.” Eu înţelesesem de aici că orice ar fi, ei vor candida separat. La final, domnul Mincă spune că dacă sondajele îl vor da mai bine pe Mazăre, atunci îl va susţine pe Mazăre. A spus-o ca să nu încalce protocolul. Sau poate doamna Rus va sta mai bine decât Mazăre. Da, eram ironic.
Ideea mea e alta, dacă aici Mincă a dres-o cu protocolul, mă întreb cum rămâne cu partea care interzice trecerea membrilor unei formaţiuni politice în altă formaţiune politică. Punct. Adică este interzis acest transfer indiferent de formă, indiferent dacă acceptă sau nu celălalt partid.
Nu ar fi asta grija mea dacă în unele filiale protocolul nu ar fi fost luat în serios şi membri PNL nu ar fi fost propuşi spre excludere pentru mai puţin. Oleniuc, de exemplu. Bineînţeles au fost alţii excluşi pentru nimic. Mircea, de exemplu. Şi Silion, şi Diaconu.(nu are legătură cu protocolul dar simţeam nevoia să amintesc).

Congresul PCR-D

Ca orice om, am privit şi eu Congresul PD. Ei îi spun conferinţă, parcă. Oricum, am privit fără patimă, conştient de rezultat. Trebuie să recunosc că şi în PD există oameni ce pot fi un model în politică. Cristian Preda, de exemplu.
Dincolo de simpatiile şi antipatiile mele personale au fost şi declaraţii care mi-au plăcut. De exemplu ironia candidatului Paleologu care a spus ceva de genul "Are Carl Schmitt o carte despre accesul la cei care deţin puterea. Domnul Preda mă înţelege". Şi nu a fost o ironie doar la adresa membrilor PD, ci a unei întregi clase politice.
A mai fost şi celălalt Preda, Cezar. A spus ceva de genul "Nu mai ieşim în acelaşi timp cu vecinii noştri din casă. Aşteptăm să coboare ei primii şi apoi ieşim şi noi".Iar aici a fost o aluzie directă la politica dusă de PD.
Ştiu că majoritatea celor care au comentat împotriva politicii duse de Băsescu-Boc au comentat pentru televiziuni. Ştiu că încearcă să lase uşi deschise pentru cazul în care ajunge USL la guvernare. Dar toate aceste comentarii arată că sunt conştienţi că lumea nu este mulţumită de politica lor.
Ce m-a deranjat cel mai mult a fost rolul pe care şi l-a asumat Paleologu. Cel de bufon. Da, a fost amuzant, a avut un discurs plăcut dar a arătat locul intelectualilor în politică: fie bufoni, fie în spatele fustelor cum a făcut Cotoi, fie "poeţi de curte" cum au devenit alţii. Nu doar Tismăneanu.
Nu pot decât să mă bucur că nu sunt intelectual. Vorba lui Berceanu.

Europa

Nici nu am apucat bine să ne bucurăm de statutul de cetăţeni europeni că apar primele temeri în privinţa viitorului acestei construcţii. Când eram pe punctul de a adera şi noi la spaţiul Schenghen, întregul concept începe să se clatine. Întâi a fost criza puternică din Grecia şi cele din Portugalia sau Irlanda care au ameninţat conceptul de Uniune Europeană dar mai ales de monedă unică europeană. Jurnaliştii germani chiar au împărţit ironic pe străzile din Atena drahme cetăţenilor greci.
Apoi a venit criza revoluţiilor din ţările arabe ce a determinat creşterea numărului de imigranţi din aceste ţări. Italia şi Franţa au fost principalele ţări nevoite să primească acest aflux de imigranţi. Li s-a părut prea mult şi au cerut soluţii. Partenerii europeni le-au cam întors spatele. Mai nou, Danemarca vrea să posteze agenţi vamali la frontierele intraeuropene, în limitele acordurilor semnate. Spaţiul Schenghen începe să se clatine şi el.
Toate aceste evenimente trezesc sentimente naţionaliste şi încurajează partidele care duc acest gen de sentimente la extrem. Dacă la noi Vadim e slab, în alte locuri, în special Ungaria, fenomenul capătă amploare.
De ce ar trebui să ne pese? Întâi de toate pentru că suntem cetăţeni Europeni şi pentru că tot ce se întâmplă ne afectează mai mult sau mai puţin direct. Apoi pentru că nu am reuşit să atragem fonduri europene nici cât să acoperim costurile integrării iar acele costuri, cât şi contribuţia anuală a României, o plătim noi, cetăţenii. Pentru că revenirea la ce era înainte va creşte şomajul blocând accesul românilor la piaţa muncii europene. Pentru că va creşte infracţionalitarea prin revenirea în ţară a „cetăţenilor liberi”. Pentru că în timp ce majoritatea ţărilor oferă facilităţi investitorilor noi le oferim birocraţie şi le cerem „părţi”. Una peste alta pentru că tot ce se întâmplă acum, riscă să ne afecteze nivelul de trai şi aşa scăzut.

Am fost acolo...

Conferinţa Naţională a Tineretului Naţional Liberal. Eu cu încă 30 de tineri liberali din Mangalia. Şi încă 320 de tineri liberali din Judeţul Constanţa. Si cu încă alţi 8 000 de tineri liberali din toată ţara. A fost mai mult de ce a apărut la TV, şi anume altercaţia verbală pe tema locului de amplasare a ţepelor în care ar trebui traşi, la figurat, membrii Guvernului Boc.
A fost Crin Antonescu cu un discurs foarte bun dar adresat televiziunilor şi a fost Varujan Vosganian cu un discurs magistral, adresat tinerilor. Crin Antonescu se războia cu intelectualii lui Băsescu şi încerca să convingă ziariştii că PNL este un partid de dreapta care nu s-a îndepărtat de valorile liberale prin alianţa cu PSD. Şi da, încerca să convingă ziariştii pentru că noi, tinerii liberali, nu aveam nici cel mai mic dubiu că PNL nu ar mai fi de dreapta. Dacă l-am fi avut, nu am mai fi fost acolo.
De cealaltă parte Varujan ne-a vorbit nouă, tinerilor. A făcut abstracţie de camere, de presă, de orice altceva. Eram doar noi, un grup de tineri apropiaţi lui şi el, un fel de mentor. Aşa m-a făcut să simt şi cred că aşa a simţit fiecare tânăr din cei 8 000 aflaţi în acea sală, care a fost atent la discursul său.
Dar nu au fost doar ţepele din Piaţa Victoriei sau ţeparii din Palatul Victoria, nu a fost doar Crin sau doar Varujan. A mai fost cel mai bun europarlamentar român, Ramona Mănescu, cel mai bun guvernator al Deltei Dunării, Liviu Mihaiu. Au mai fost şi alţii, poate nu cei mai buni, dar toţi la un loc au desăvârşit cea mai amplă acţiune a unei organizaţii de tineret din România.

Reîntoarcerea

În urmă cu o lună în urmă îmi propusesem o pauză politică pentru a-mi clarifica gândurile şi a lua anumite decizii. Se poate interpreta că gândesc mai greu dar în cele din urmă mi-am dat seama că a mă supăra ca văcarul pe sat nu este o soluţie. În plus, evenimentele succedate de-a lungul acestei perioade mi-au întărit convingerea că a pleca acum, în cel mai greu moment pentru PNL Mangalia, este mai mult decât o laşitate. Mai mult de atât, să proclam acum un eşec când nu am epuizat toate căile posibile în atingerea succesului ar fi absurd. Deoarece nu am întâlnit piedici în îndeplinirea obiectivelor propuse, reacţia mea ar fi nepotrivită faţă de colegii mei.
Iar asta este o lecţie pentru viitor: În curând voi cere votul locuitorilor municipiului Mangalia, cum aş putea să fac asta demn, sigur pe mine şi pe promisunile mele, dacă aş fugi acum din calea eşecului şi nu aş rămâne să îl înfrunt şi să îl transform în succes?!