Poşta

Preşedintele PNL pe judeţ, a vrut să transmită un mesaj locuitorilor din Mangalia astfel încât a conceput o scrisoare. În acea scrisoare, autorul dorea să spună că PNL este decis să nu îl mai susţină pe Tusac dar nu exclude varianta unui candidat comun USL. Altul decât Tusac.
Şi pentru că simpla dorinţă de a transmite un mesaj nu era suficientă, m-am alăturat organizaţiei de tineret şi am împărţit scrisoarea destinatarilor. Am ajuns pe la ANL-uri spre seara, la o oră decentă. În jur de 18 sau 19. Lângă noi apare alergând un reprezentant al poliţiei comunitare care ne informează că a fost sesizat telefonic că împărţim ceva şi că ar vrea să ştie ce. În timpul acesta, prin staţia de emisie-recepţie se auzea dispeceratul care transmitea că prin oraş se distribuie materiale ale deputatului Gheorghe Dragomir. Deci poliţia comunitară a violat secretul corespondenţei cetăţenilor. Sau poate acel cetăţean care susţinea că este deranjat la interfon, de fapt era doar un PSD-ist zelos, maestru în arta disimulării, ce dădea vina pe interfon pentru a ascunde adevărata natură a supărării sale. Fapt care mă face să privesc circumspect ştirile ce anunţă cazurile de tâlharie a funcţionarilor poştali. Probabil şi acolo tâlhăria este doar o pistă falsă, adevăratul motiv este că oamenii roşii (de supărare) s-au simţit deranjaţi de interfon şi au luat atitudine.
Poliţia comunitară obişnuia să împartă tot felul de materiale în numele primarului Tusac. Mă bucur că PSD-iştii nu se simţeau lezaţi atunci deoarece comunitarii ar fi fost puşi în situaţia penibilă de a-şi lua singuri datele pentru a răspunde astfel sesizării.

P.S. Apreciez modul corect şi civilizat în care au discutat cu noi reprezentanţii Poliţiei Comunitare.

Foştii

Am întâlnit o fată ce vorbea într-una de fosta sa relaţie. Chiar dacă nu era subiectul, reuşea să ducă discuţia în acea direcţie pentru a vorbi de acea relaţie. Nu zicea de bine sau de rău, ci povestea mai degrabă nostalgic. Mânat de curiozitate, am căutat interpretările psihologice pentru asemenea manifestări. Interpretarea unanimă este că în continuare persoana respectivă îşi doreşte acea relaţie, nutreşte aceleaşi sentimente, îşi doreşte reluarea acesteia.
Am fost surprins să regăsesc şi în partid această conduită. Din senin, în discuţii, este amintit un fost primar. Nu-i dau numele dar nu este Sideri. Asta în condiţiile în care se discută tot mai des şi mai sigur de un candidat propriu al Partidului Naţional Liberal la primăria municipiului Mangalia în 2012. Ştiu că în timp ce ni se povesteşte de fostul, noi trebuie să povestim de viitorul, dar nu este foarte mobilizator să o auzi.

Doctori si tâmpiţi

Probabil scriu sub impulsul momentului dar am vazut clasificarea spitalelor în Gândul. Nu ştiu criteriile şi modul de atribuire a punctajelor dar ceva îmi spune că este unul extrem de subiectiv. În funcţie de subiectivitatea unor funcţionari de prin ministere spitalele vor primi bani. Iar daca un spital a avut bani până acum să investească, de acum va avea şi mai mulţi pentru că se încadrează în categoria 1. Ciudat mi se pare că Sanatoriul Balnear Mangalia e băgat la categoria 5. Adică cea mai de jos. Nici spitalul nu o duce mai bine. E la categoria 4. Tot pe acolo. Ştiu cât s-a muncit şi la Balnear, şi la spitalul municipal. Diferenţele se văd. Dar iată că există anumiţi oameni care au decis că dacă nu îşi pot face transplant de creier la Mangalia, categoria 5 e tocmai bună. Nu contează că Balnearul nu se ocupă cu aşa ceva, e instituţie medicală şi trebuie să îi salveze.

P.S. Notarea au făcut-o de la 1 la 5, în sistemul rusesc, să le fie mai uşor lui Ion Iliescu şi Traian Băsescu să o înţeleagă.

10 ani

Sâmbătă am sărbătorit 10 ani de la absolvirea celor mai frumoşi 4 ani din viaţa mea. Probabil celor mai frumoşi 4 ani. Deşi nu sunt vreun melancolic sau romantic a fost extraordinar să ne amintim de cum a fost înainte. Cum era când nu ne păsa de Tusac şi Oleniuc. Când nu ştiam decât de Emil Constantinescu pentru că mi-a trimis Constituţia.
Exagerez, desigur. Ştiam şi de alţii dar nu îmi păsa. Aşa este şi acum cu cei din liceu. Şi îi înţeleg. E păcat să îţi iroseşti una din cele mai frumoase perioade din viaţă pentru a nu fi considerat decât un lipitor de afişe chiar şi mult timp după aceea.
Acum trebuia să spun ceva înălţător, să încerc să trezesc spiritul revoluţionar în noua generaţie şi această postare să fie manifestul care să dea startul schimbării. Chiar dacă aş fi avut acele cuvinte potrivite, folosindu-le aş fi trădat întreaga generaţie care merită o schimbare. Probabil de aceea nici nu le am. Nu le am pentru că în Mangalia nu există omul pe care să-l urmeze o generaţie fără ca apoi să simtă gustul dezamăgirii. Eu am crezut şi într-un om în urmă cu patru ani. Părea că avem aceleaşi valori şi mi-am dorit ca el să fie primarul Mangaliei, l-am susţinut şi am luptat pentru asta. Pentru că am eşuat atunci, plătesc acum: azi, acel om, într-o cârdăşie josnică cu Tusac şi la comanda lui Iorguş, vrea să distrugă PNL Mangalia. Pentru că nu mai este al lor. Acum este al liberalilor.
Ce să facă atunci cei cărora li se fură şansele? Să iasă la vot pentru că altfel vor vota puii congelaţi în locul lor. Să voteze pentru că altminteri viitorul lor va fi vândut pe 50 sau 100 de lei la vreo bodegă împuţită şi astfel vor ajunge şi ei, la rândul lor, peste ani de zile, să vândă viitorul copiilor lor pe o sumă mai ridicolă. În ziua votului nu trebuie să uite că analfabeţii sunt aduşi de mână în cabină şi puşi să voteze fără ca măcar să ştie ce au votat.
Ce ar putea însă vota când nimic nu e de votat? Altceva decât ce votează puii congelaţi, beţivii şi analfabeţii. Pentru că noua generaţie trebuie să fie mai bună.

Postarea asta trebuia să fie despre bucuria de a revedea nişte profesori extraordinari şi nişte colegi minunaţi. Se pare că până şi acea bucurie mi-a fost furată.

Pupincuristul si Monarhul

Am fost surprins să mă văd atacat de un liberal, fost membru PNL. Tot ce a găsit domnul Oleniuc să îmi reproşeze, dincolo de tinereţe, este că am reuşit să îi găsesc o calitate primarului Tusac. Şi primarului Tusac. Amuzant este că cei care îl informează pe domnul doctor despre postările mele ori nu sunt capabili să înţeleagă un text simplu, ori au memorie de peşte. Spun asta pentru că atât calitatea de bun manager cât şi cea de om, i-o atribuiam domnului Oleniuc. Primarului Tusac îi apreciam leadership-ul. Vreau să clarific un lucru: Sunt convins că atât Tusac cât şi Oleniuc au mult mai multe calităţi decât cele enumerate de mine dar nefiind un blog pe teme psihologice, nu voi întreprinde demersuri în a le descoperi.
Gustul amar mi l-a lăsat însă faptul că, în continuare, domnul Oleniuc vede în PNL Mangalia un fel de regat propriu unde el, în calitatea sa de monarh medieval, lasă moştenire sedii, membrii, posturi de consilieri.Pentru fecare consilier am fost câţiva care am muncit din greu în campanie. Fiecare membru care a venit, a făcut-o de bună voie şi nu cumpărat de cineva pentru a fi lăsat moştenire. Sediul s-a dat în baza unei legi şi nu a fost obţinut prin donaţii sau legate aşadar nu e vreo moştenire regală.
Tot domnul Oleniuc vorbeşte şi de oameni. Nu de cei care l-au părăsit la prima adiere roşie sau portocalie. Nici de cei care l-au vândut pe nimic. Nici măcar de cei pe care i-a dat afară pentru că îi simţea ca pe o ameninţare. Nu. Aceia sunt prietenii dumnealui acuma. Noi suntem duşmanii, cei care muncim pentru un partid, nu pentru un om. Cei care credem în PNL, nu în omul providenţial.
Mi-aş fi dorit ca vorbind de domnul Oleniuc să pot folosi cuvintele uzuale în confruntarea politică: aliat sau adversar dar nu este cazul.

Copii

La mulţi ani, copii.