vineri, 25 noiembrie 2011

Jenant

Lupta politică în Mangalia are parte de nuanţe groteşti dar şi de decizii surprinzătoare. Astfel, ieri am aflat de la TV Neptun că a fost ales un viceprimar PNL. Cu atribuţii de primar.
Dacă până acum asistam ca spectatori la lupta dintre primar şi prefect, ieri ne-am trezit prinşi în iureşul bătăliei, ba mai mult, băgaţi în faţă ca scut.
Desigur, alternative nu aveam: Mincă nu ar fi reuşit să îşi facă o majoritate în Consiliul Local şi tot ce ar fi putut face ar fi fost zgomot. Iar oraşul are nevoie de căldură, nu de zgomot. Şi iată de ce apar cavalerii pe cal alb păşind maiestuos pe un covor roşu gata să găsească soluţii la o problemă ce nu ar fi trebuit să existe de la început. Doar că în toată imaginea de mai sus simt şi cred că noi, liberalii, suntem covorul.
A trecut ceva timp de când trebuia să înţelegem că suntem consideraţi parteneri de mâna a doua de PSD. Chiar de când i-am ajutat să deblocheze situaţia din Consiliul Local tocmai ca toate aceste proiecte de anvengură pe care sunt puse bannere cu mult iubitul primar să poată fi demarate. A trecut ceva timp şi de când PSD ne refuză un drept câştigat în alegeri: completarea echipei de consilieri PNL. Şi totuşi, la primul semn al primarului, consilierii PNL s-au aliniat frumos să-i pupe... mâna.
De fapt, cu fiecare astfel de manevră îl admir mai mult pe Tusac pentru abilitatea sa politică. Nu la el este problema, ci la cei care se lasă manevraţi. Îl respect tot mai mult pentru că ne arată locul nostru şi unde greşim. Dar cine să înveţe din greşeli sau să încerce să-şi depăşească condiţia.
Nu zic că trebuia întrerupt orice dialog cu PSD, ba din contra, cred că toţi consilierii trebuiau să cadă de acord asupra celei mai bune soluţii referitor la căldură şi să o voteze pentru ca în cel mi scurt timp să fie totul bine. Dar atât. Nu discuţii pe funcţii, pe primari, pe viceprimari. Astea trebuiau să fie alt capitol care să fie deschis după ce partenerii social democraţi dădeau un semn clar că îşi doresc ca USL să funcţioneze.
E important ca USL să funcţioneze şi la Mangalia dar fără ca noi liberalii să fim nevoiţi să renunţăm la demnitate pentru asta.

joi, 10 noiembrie 2011

Elena

Zilele trecute liderul UNPR Constanţa, George Lipoveanu, l-a făcut în toate felurile pe Tusac. Şi părea serios. Ieri, Tusac a fost găsit incompatibil de ANI şi riscă suspendarea. Nu şi dacă s-ar muta la UNPR, bănuiesc. Ce l-ar putea atrage pe Tusac la UNPR şi l-ar face pe Lipoveanu să accepte? Elena, dupa cum se vede in poza publicată mai demult de Libertatea.

P.S. În ciuda aparenţelor nu mă bucură o eventuală suspendare a lui Tusac pentru că nu cred că lupta politică ar trebui să se poarte astfel. E drept, Tusac a semănat vânt când a încercat dizolvarea Consiliului Local şi acum culege furtuna suspendării. Politicienii locali au suficiente argumente oferite de Tusac pentru a apela la sprijinul cetăţenilor în îndepărtarea acestuia şi totuşi se tem şi apelează la instituţiile de presiune politică. Adică se poartă exact ca el. De ce oare?

luni, 7 noiembrie 2011

Statistică

Recentul recensământ combinat cu şi mai recentul referendum la nivel judeţean lasă loc şi altor întrebări decât cele privind legalitatea sau oportunitatea acestora sau a modului în care au fost efectuate.
În primul rând dacă legea nu s-ar fi modificat în 2008, Mangalia ar fi avut 17 consilieri locali, nu 19. 19 va avea şi la următoarele alegeri pentru că suntem peste 20,001 locuitori. Dar totuşi mă întreb cum ar fi arătat scena şi lupta politică în Mangalia. În teorie partidele ar fi devenit mai responsabile în procesul de selecţie a candidaţilor şi realizare a listelor. Practica a demonstrat însă că nu ideile, buna reputaţie sau bunele intenţii contează, ci cadourile electorale, scandalurile şi atacurile sub centură. Aşadar cred că reducerea cu 10% a numărului consilierilor ar fi crescut cu 10% mizeria din campaniile electorale.
Sunt adeptul unei reprezentativităţi cât mai mari în asta constând practic democraţia, aşadar nu sunt de acord cu reducerea numărului parlamentarilor, ci doar a costurilor cauzate de întreţinerea şi activitatea acestora. Cu toate acestea mă întreb de ce se bate atâta monedă pe reducerea numărului parlamentarilor, de reducere a personalului bugetar când o modificare adoptată în 2008 şi acceptată în continuare face ca numărul consilierilor locali să crească probabil cu câteva mii în întreaga ţară. E drept, indemnizaţia consilierilor nu este mare, cheltuielile cauzate de imprimarea a două dosare în plus la şedinţele de consiliu nu sunt mari, alte cheltuieli de acest gen nu ar fi mari pentru doi oameni. Dar nu sunt doi, sunt probabil câteva mii sau chiar mai mult în toată ţara. Nu pledez pentru reducerea numărului consilierilor, ci pentru corectitudine.
Cu ocazia referendumului am putut constata că numărul locuitorilor înscrişi pe listele electorale aşteptaţi la urne a fost de 35,600 când recensământul a arătat că noi de fapt suntem doar 33,234 de locuitori. Chiar dacă ar fi participat şi copiii de la creşă şi gimnaziu la vot, tot nu am fi putut obţine o prezenţă de 100%. De fapt, numărul celor cu drept de vot este de aproximativ 85% din numărul total al locuitorilor oraşului, conform listelor electorale de la alegerile anterioare. Aşadar pe listele electorale ar fi trebuit să fie cam 30 400 de persoane, iar asta ar fi făcut ca procentul de participare la referendum să crească de la 36% cât a fot ieri, la 43%. Deşi la Mangalia nu ar fi trecut nici în aceste condiţii, ar fi fost mult mai corect iar în definitiv toţi pretindem corectitudine, nu?