Profesorul trăsnit

Ameţit de plimbările de la un partid la altul, Lucian Faliboga se trezeşte dând declaraţii presei.
Nu despre PSD, partid al cărui membru este, ci despre PNL, partid al cărui membru a fost.
Şi vorbeşte despre Oleniuc, despre curtea spitalului, despre nimic care să aibă legătură cu subiectele zilei. Ba mai mult, traseistul se trezeşte dându-i sfaturi lui Oleniuc, de parcă ar fi în măsură să facă aşa ceva. Poate el crede că este la nivelul doctorului Oleniuc. Probabil faptul că Oleniuc este atât de sus faţă de Faliboga, îl face pe acesta din urmă să îl vadă mai mic.
Oricum, Faliboga ar trebui să îşi ţină sfaturile pentru el pentru că s-a văzut ce bun sfătuitor este în relaţia cu Tusac, al cărui consilier personal este.
Mă întrebam cum de l-a primit Tusac pe acest fiu rătăcitor în partid. Probabil că acesta i-a demonstrat că s-a reeducat şi lepădat de Iorguş pe principiul experimentului Piteşti. Dar doar la capitolul de mâncat rahat. Din proprie iniţiativă.

P.S. Aluzia la experiementul Piteşti nu este o bagatelizare a încercărilor cumplite prin care au trecut cei trimişi acolo, ci o aluzie la dezumanizarea benevolă la care recurg unii pentru a fi în graţiile celor aflaţi la putere.

Între Duţu şi plafonare

Am citit cu stupefacţie declaraţiile făcute de Viorel Oleniuc referitor la Stelian Duţu. Nu înţelegeam, un om de valoarea domnului Oleniuc, un profesionist desăvârşit şi un gentelman prin definiţie, să atace în acest mod un coleg de partid. Stelian Duţu pe de altă parte este un animal politic, un model politic al societăţii actuale ce a avut ghinionul de a fi devorat de ciuma ce finalmente s-a aciuat în Palatul Cotroceni.
Undeva şi eu, un spectator ce a acuzat mereu lipsa de organizare. Am vrut mereu mai multă activitate nu doar pentru că probabilele aranjamente din culise nu mă priveau, ci mai ales pentru că nu ofereau perspectivă partidului.
A venit Duţu, spirit organizatoric dovedit, gata să ne pună la treabă. Într-adevăr nu a venit cu ceva nou, ci cu ceva eficient, ceva ce am solicitat chiar şi eu, de mai multe ori. În plus, el a venit cu autoritate şi experienţă. Mi-am zis că e momentul nostru, al liberalilor. Ştiam că vor fi şi membri nemulţumiţi că cineva încearcă să îi scoată din hibernare.
Totuşi de ce atacuri? Duţu zice că nu vrea să candideze. Păcat. Dar ce îl motivează atunci? Răzbunarea? E colegiul în care a pierdut în faţa lui Iorguş. Pe de altă parte e şi principalul impediment al vreunei eventuale veniri a lui Iorguş în PNL, aşa cum am citit tot de prin presă. Pe trendul PD-L-ului, fără a fi preşedinte de organizaţie judeţeană, colegiul 5 e ca şi sacrificat în favoarea altora, mai mari.
În plus i se reproşează lui Duţu că nu a venit cu nimeni, cum face Iorguş când vine din partid în partid. Deci faptul că Duţu a crezut în echipa PNL Mangalia e ceva rău. Ştiu, nu a zis Oleniuc asta, a zis-o "un liberal". Florin Maftei probabil.
Oricum fără a mă crede vreun martir, prefer de o mie de ori să fiu cadavrul pe care calcă Duţu pentru a creşte partidul decât să fiu ceva într-un partid care nu contează în Mangalia.