Treaba e că ne pricepem la toate: fotbal, politică, orice altceva. Suntem cei mai buni. Atât timp cât nu suntem implicaţi, cât nu suntem "pe teren". Ăia care "joacă" sunt cei mai proşti, cei mai slab pregătiţi. Nu contest, or fi. Dacă vorbim de guvernarea PD-Boc, e o certitudine.
PNL este un partid deschis şi este locul perfect în care fiecare îşi poate demonstra aptitudinile şi calităţile. Nu sunt ironic, sunt chiar foarte serios. Din discuţiile cu colegii liberali am observat o deschidere amplă către întreaga societate civilă care crede că are puterea de a face ceva. Ceva bun, se subînţelege.
Am văzut şi auzit motivaţii de toate felurile pentru a refuza implicarea politică. Toate acestea nu sunt decât nişte scuze puerile pentru a putea rămâne în fotoliu, a sparge seminţe şi a înjura "jucătorii". E uşor să demonstrezi că cineva a greşit pentru că toată lumea greşeşte, în special Tusac. Noi suntem sătui să tot arătăm greşelile altora. Vrem să facem lucrurile corect. Oricine crede că poate face mai mult decât să acuze şi să arate cu degetul este liber să o facă la PNL. Suntem un partid deschis.
Şi acest text putea fi scris mai bine şi sunt mulţi care ar fi putut să o facă. Dar au ales să nu se implice. E mai comod.
Hai să facem ceea ce trebuie măcar la noi acasă, în Mangalia!
marți, 30 noiembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
Ziua independenţei
Mă încearcă un sentiment nedefinit, undeva între revoltă şi frustrare, de câte ori citesc în presă ieşirile consilierului PNL Viorel Oleniuc. Constat cu neplăcută surprindere că domnia sa se consideră parte dintr-o entitate complet diferită de PNL. O entitate radicală, extremistă, în componenţa căreia e normal să se regăsească doar consilierul Anghel, fiind de la PRM.
Nu zic că nu au dreptate în solicitarea lor, probabil au, cine ştie. Spun că a uitat prea uşor că nu este consilier independent. A uitat prea uşor de toţi oamenii care au crezut în Viorel Oleniuc şi au alergat în campania electorală din 2008 pentru el. Orbit de aversiunea faţă de Tusac, a uitat prea uşor de partid, de disciplină, de grup. A uitat chiar şi de susţinerea noastră totală pe care o avea în sancţionarea abaterilor disciplinare ce afectau imaginea de unitate a partidului. A uitat că PNL Mangalia este un grup unit. Aşa a fost şi sper că aşa va rămâne.
Sunt fericit că l-am putut avea pe Viorel Oleniuc model în viata. Ma felicit însă pentru că nu mi l-am ales şi model politic. Eu cred cu tărie în ideea de echipă. Mai cred, cu aceeaşi tărie, că partidul este majoritatea grupului ce îl formează şi nu stă într-un singur om, indiferent de valoarea acestuia. Când e vorba de grupul pe care îl reprezinţi sau de o posibilitate, oricât de mică, de a realiza ce ai promis în campanie, orgoliile nu-şi au rostul.
Nu zic că nu au dreptate în solicitarea lor, probabil au, cine ştie. Spun că a uitat prea uşor că nu este consilier independent. A uitat prea uşor de toţi oamenii care au crezut în Viorel Oleniuc şi au alergat în campania electorală din 2008 pentru el. Orbit de aversiunea faţă de Tusac, a uitat prea uşor de partid, de disciplină, de grup. A uitat chiar şi de susţinerea noastră totală pe care o avea în sancţionarea abaterilor disciplinare ce afectau imaginea de unitate a partidului. A uitat că PNL Mangalia este un grup unit. Aşa a fost şi sper că aşa va rămâne.
Sunt fericit că l-am putut avea pe Viorel Oleniuc model în viata. Ma felicit însă pentru că nu mi l-am ales şi model politic. Eu cred cu tărie în ideea de echipă. Mai cred, cu aceeaşi tărie, că partidul este majoritatea grupului ce îl formează şi nu stă într-un singur om, indiferent de valoarea acestuia. Când e vorba de grupul pe care îl reprezinţi sau de o posibilitate, oricât de mică, de a realiza ce ai promis în campanie, orgoliile nu-şi au rostul.
vineri, 12 noiembrie 2010
2012 pentru 2012
Pentru că şi noi ne-am săturat de o clasă politică incompetentă, Tineretul Naţional Liberal a hotărât că e timpul pentru următorul pas. A venit timpul să schimbăm la nivel naţional felul în care se face politică. Proiectul 2012 tineri pentru 2012 este menit să ne pregătească pe noi, tinerii liberali, pentru a deveni o clasă politică ce poate gestiona cu succes problemele comunităţilor locale. Pregătirea se va face la cel mai ridicat nivel astfel încât fiecare din cei care vor susţine un tânăr liberal să se poată felicita pentru opţiunea sa.
Cred că toţi ne-am săturat de politicieni gen Maftei care se bat şi se înjură în mijlocul oraşului. Nici EBA sau Becali nu sunt chiar un model politic. Am vazut ce pot cei de până acum.
Din Mangalia, alături de mine, mai sunt înscrişi 5 tineri: Ilie Marius, Alpetri Ionut, Cucu Eliza, Pamacai Alexandru, Teodorescu Radu. Puteţi pune umărul la formarea noii clase politice susţinându-ne aici.
P.S. Îmi cer scuze pentru procedura anevoioasă de susţinere a candidaţilor dar pentru că lucrurile sunt foarte serioase şi procedura devine anevoioasă.
Cred că toţi ne-am săturat de politicieni gen Maftei care se bat şi se înjură în mijlocul oraşului. Nici EBA sau Becali nu sunt chiar un model politic. Am vazut ce pot cei de până acum.
Din Mangalia, alături de mine, mai sunt înscrişi 5 tineri: Ilie Marius, Alpetri Ionut, Cucu Eliza, Pamacai Alexandru, Teodorescu Radu. Puteţi pune umărul la formarea noii clase politice susţinându-ne aici.
P.S. Îmi cer scuze pentru procedura anevoioasă de susţinere a candidaţilor dar pentru că lucrurile sunt foarte serioase şi procedura devine anevoioasă.
marți, 9 noiembrie 2010
Cine conduce pe cine
Mă uit cu neplăcută surprindere peste rezoluţia adoptată de Liga aleşilor locali PNL de la Braşov. Sper din tot sufletul că nu aceasta este poziţia oficială a PNL, deşi aleşii aceia locali au vorbit în numele partidului. Parcă citesc un discurs populist marca Băsescu sau PD-L.
Le înţeleg rezoluţia, oamenii se zbat să îţi conserve puterea în teritoriu şi să o dobândească la nivel central, în cadrul partidului. Fiecare se vede un mic baron ca în PSD.
Ce nu mi se pare nici liberal şi nici măcar foarte democratic?
În primul rând alegerea parlamentarilor prin vot uninominal majoritar în două tururi. Nu este foarte democratic. Simplificând la absurd totul, luăm în considerare existenţa a doar două mari partide. Unul populist şi unul de dreapta. Ăla populist, pe minciună, demagogie, hoţie şi pe pungi cu alimente va obţine pe fiecare colegiu fix 51%. În Parlament, pe acest model de vot, vor fi 100% din partidul populist. Deci 49% din voinţa oamenilor nu va fi reprezentată nicăieri, de nimeni. Seamănă a dictatură, nu?
În plus, respectivii, fiind aleşi uninominal, nu vor mai reprezenta doctrina niciunui partid, ci voinţa primarului oraşului celui mai mare pe colegiul respectiv, cel care aduce cele mai multe voturi. Iar asta seamană puţin cu ce fac baronii locali, nu? Ce atâta doctrină...putere să fie.
Nu cred că îşi doreşte nimeni 300 de independenţi în Parlament pentru că altceva îi va uni decât doctrina unui partid sau interesul alegătorilor.
Mai rămânea ca aleşii aceştia locali să ceară eliminarea oricărei forme de sancţionare a migraţiei politice.
Mai corect, din acest punct de vedere, mi se pare modelul electoral german unde jumatate din parlamentari sunt aleşi pe vot uninominal, jumătate pe liste. Şi, de ce nu, scăderea pragului electoral pentru o reprezentativitate cât mai mare.
Personal, nu sunt de acord nici cu reducerea numărului de parlamentari. Sunt de acord şi chiar cred cu tărie că trebuie fie eliminate facilităţile pe care le au, gen maşină de serviciu, cazare, benzină, fie eliminate salariile. Adică ori angajaţi ai statului, ori reprezentanţi ai poporului.
Şi în ideea asta plec de la reperele istorice. De ce mai mulţi parlamentari şi nu mai puţini? Pentru o cât mai mare şi mai bună reprezentativitate. Să nu îşi imagineze cineva că 300 nu pot cheltui la fel de mult cât se cheltuie acum.
În rest, numai de bine.
Le înţeleg rezoluţia, oamenii se zbat să îţi conserve puterea în teritoriu şi să o dobândească la nivel central, în cadrul partidului. Fiecare se vede un mic baron ca în PSD.
Ce nu mi se pare nici liberal şi nici măcar foarte democratic?
În primul rând alegerea parlamentarilor prin vot uninominal majoritar în două tururi. Nu este foarte democratic. Simplificând la absurd totul, luăm în considerare existenţa a doar două mari partide. Unul populist şi unul de dreapta. Ăla populist, pe minciună, demagogie, hoţie şi pe pungi cu alimente va obţine pe fiecare colegiu fix 51%. În Parlament, pe acest model de vot, vor fi 100% din partidul populist. Deci 49% din voinţa oamenilor nu va fi reprezentată nicăieri, de nimeni. Seamănă a dictatură, nu?
În plus, respectivii, fiind aleşi uninominal, nu vor mai reprezenta doctrina niciunui partid, ci voinţa primarului oraşului celui mai mare pe colegiul respectiv, cel care aduce cele mai multe voturi. Iar asta seamană puţin cu ce fac baronii locali, nu? Ce atâta doctrină...putere să fie.
Nu cred că îşi doreşte nimeni 300 de independenţi în Parlament pentru că altceva îi va uni decât doctrina unui partid sau interesul alegătorilor.
Mai rămânea ca aleşii aceştia locali să ceară eliminarea oricărei forme de sancţionare a migraţiei politice.
Mai corect, din acest punct de vedere, mi se pare modelul electoral german unde jumatate din parlamentari sunt aleşi pe vot uninominal, jumătate pe liste. Şi, de ce nu, scăderea pragului electoral pentru o reprezentativitate cât mai mare.
Personal, nu sunt de acord nici cu reducerea numărului de parlamentari. Sunt de acord şi chiar cred cu tărie că trebuie fie eliminate facilităţile pe care le au, gen maşină de serviciu, cazare, benzină, fie eliminate salariile. Adică ori angajaţi ai statului, ori reprezentanţi ai poporului.
Şi în ideea asta plec de la reperele istorice. De ce mai mulţi parlamentari şi nu mai puţini? Pentru o cât mai mare şi mai bună reprezentativitate. Să nu îşi imagineze cineva că 300 nu pot cheltui la fel de mult cât se cheltuie acum.
În rest, numai de bine.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Divizionul 50 Corvete
Azi a avut loc o manifestare prilejuita de cei 55 de ani de la înfiinţarea Divizionului 50 Corvete. Unul dintre invitaţi a fost şi preşedintele PNL, viceprimarul Sorin Andrei care a ţinut o scurtă alocuţiune pe care încerc să o redau cât mai exact:
Domnule comandant, dragi prieteni
Am păşit în incinta Garnizoanei Mangalia cu emoţia pe care o încearcă un elev ce revine în băncile şcolii la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Aceleaşi emoţii pe care le trăim revenind, după mult timp, în casa părintească, în locul în care am făcut primii paşi.
Şi cum altfel să mă simt când revin în locul ce a dat direcţia formării mele ca om?
Dar dincolo de emoţie este sentimentul de mândrie. Da! Sunt mândru că am făcut parte din Marina Militară!
Aici am cunoscut nişte oameni extraordinari, atât în cadrul Divizionului 50 Corvete, unde mi-am făcut stagiul, cât şi la toate celelalte unităţi de marină în care am activat. Însă, mai presus de toate, îmi amintesc de Divizionul 50 Corvete ca de locul în care am cunoscut şi mi-am însuşit onoarea şi respectul. Pentru asta, domnule comandor, vreau să vă mulţumesc!
Pe 10 noiembrie Divizionul 50 Corvete va împlini 55 de ani, o vârstă frumoasă, a maturităţii şi care confirmă importanţa acestui Divizion. Nu putem vorbi despre istoria acestuia decât în superlative iar faptul că toţi amiralii au trecut, de-a lungul timpului, prin această unitate atestă acest lucru.
Corvetele TETAL de concepţie românească, de aproape 30 de ani în slujba ţării, demonstrează faptul că Marina Militară poate fi independentă din punct de vedere militar. Lungul şir de misiuni internaţionale face din Divizionul 50 Corvete un partener serios, nelipsit din calculul aliaţilor Nord-Atlantici.
Dincolo de toate aceste aspecte, vreau să spun câteva cuvinte despre importanţa pe care o are Divizionul 50 Corvete pentru noi, comunitatea locală din Mangalia. Fără teama de a greşi, pot spune că importanţa acestui obiectiv militar pentru securitatea naţională pune, practic, Mangalia pe hartă. De ce spun asta? Deoarece ştim foarte bine că Marina Militară a pus umărul la formarea Mangaliei contemporane. Toate unităţile militare înfiinţate aici au dat viaţă oraşului şi au pus bazele dezvoltării sale. Fiecare cadru militar detaşat la Mangalia, a pus câte o cărămida la temelia municipiului, aşa cum îl ştim astăzi.
Din păcate, Marina militară a fost nevoită să înfrunte vicisitudinile vremurilor astfel că multe unităţi militare au dispărut din Mangalia. Fiecare dizlocare sau desfiinţare a unei unităţi militare era primită cu tristeţe şi revoltă, ca un atac la istoria noastră recentă. Din fericire, Divizionul 50 Corvete a rămas aici, pentru a ne oferi speranţa că într-un viitor nu foarte îndepărtat, Marina Militara va renaşte şi va veni acasă, în Mangalia.
Desigur, dincolo de speranţă este certitudinea. Certitudinea că şi acum, mulţumită efortului depus de domnul comandor Condur şi profesioniştii pe care îi are alături, Mangalia rămâne un obiectiv strategic de apărare a graniţelor ţării. Acest lucru nu oferă numai siguranţa de care toţi avem nevoie, dar şi convingerea că atât timp cât la Mangalia va fi un important obiectiv militar, planurile şi strategiile de dezvoltare naţională nu ne vor ocoli.
Cu acest prilej, doresc să transmit cele mai sincere urări de bine şi mulţumiri domnului comandor Ion Condur şi întregului divizion 50 Corvete.
Bun cart înainte! La mulţi ani!
Domnule comandant, dragi prieteni
Am păşit în incinta Garnizoanei Mangalia cu emoţia pe care o încearcă un elev ce revine în băncile şcolii la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Aceleaşi emoţii pe care le trăim revenind, după mult timp, în casa părintească, în locul în care am făcut primii paşi.
Şi cum altfel să mă simt când revin în locul ce a dat direcţia formării mele ca om?
Dar dincolo de emoţie este sentimentul de mândrie. Da! Sunt mândru că am făcut parte din Marina Militară!
Aici am cunoscut nişte oameni extraordinari, atât în cadrul Divizionului 50 Corvete, unde mi-am făcut stagiul, cât şi la toate celelalte unităţi de marină în care am activat. Însă, mai presus de toate, îmi amintesc de Divizionul 50 Corvete ca de locul în care am cunoscut şi mi-am însuşit onoarea şi respectul. Pentru asta, domnule comandor, vreau să vă mulţumesc!
Pe 10 noiembrie Divizionul 50 Corvete va împlini 55 de ani, o vârstă frumoasă, a maturităţii şi care confirmă importanţa acestui Divizion. Nu putem vorbi despre istoria acestuia decât în superlative iar faptul că toţi amiralii au trecut, de-a lungul timpului, prin această unitate atestă acest lucru.
Corvetele TETAL de concepţie românească, de aproape 30 de ani în slujba ţării, demonstrează faptul că Marina Militară poate fi independentă din punct de vedere militar. Lungul şir de misiuni internaţionale face din Divizionul 50 Corvete un partener serios, nelipsit din calculul aliaţilor Nord-Atlantici.
Dincolo de toate aceste aspecte, vreau să spun câteva cuvinte despre importanţa pe care o are Divizionul 50 Corvete pentru noi, comunitatea locală din Mangalia. Fără teama de a greşi, pot spune că importanţa acestui obiectiv militar pentru securitatea naţională pune, practic, Mangalia pe hartă. De ce spun asta? Deoarece ştim foarte bine că Marina Militară a pus umărul la formarea Mangaliei contemporane. Toate unităţile militare înfiinţate aici au dat viaţă oraşului şi au pus bazele dezvoltării sale. Fiecare cadru militar detaşat la Mangalia, a pus câte o cărămida la temelia municipiului, aşa cum îl ştim astăzi.
Din păcate, Marina militară a fost nevoită să înfrunte vicisitudinile vremurilor astfel că multe unităţi militare au dispărut din Mangalia. Fiecare dizlocare sau desfiinţare a unei unităţi militare era primită cu tristeţe şi revoltă, ca un atac la istoria noastră recentă. Din fericire, Divizionul 50 Corvete a rămas aici, pentru a ne oferi speranţa că într-un viitor nu foarte îndepărtat, Marina Militara va renaşte şi va veni acasă, în Mangalia.
Desigur, dincolo de speranţă este certitudinea. Certitudinea că şi acum, mulţumită efortului depus de domnul comandor Condur şi profesioniştii pe care îi are alături, Mangalia rămâne un obiectiv strategic de apărare a graniţelor ţării. Acest lucru nu oferă numai siguranţa de care toţi avem nevoie, dar şi convingerea că atât timp cât la Mangalia va fi un important obiectiv militar, planurile şi strategiile de dezvoltare naţională nu ne vor ocoli.
Cu acest prilej, doresc să transmit cele mai sincere urări de bine şi mulţumiri domnului comandor Ion Condur şi întregului divizion 50 Corvete.
Bun cart înainte! La mulţi ani!
miercuri, 3 noiembrie 2010
Tusac. Populist sau popular?!
A venit momentul să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului. Tusac este bun, nu încasator ca Boc, ci jucător. Ca Băsescu.
Uneori foloseşte ironii grosolane şi golăneşti ca în dialogul cu Foleanu în care cel din urmă încearcă să contreze o ironie a primarului cu "Adică eu sunt tâmpit..." iar Tusac îl întrerupe cu un "Ştim asta".
Alteori bagatelizează interpelările consilierilor ca acestea să pară neserioase. De exemplu, acelaşi Foleanu, îl întreba de ce se alocă bani poliţiei comunitare. Tusac răspunde sec "Să le luăm pistoale".
I se întâmplă uneori să dea peste cineva care are "responsabilitatea unui interlocutor", cum ar zice Dan Puric. Atunci apelează la diversiuni ca în cazul lui Oleniuc. De câte ori întreabă Oleniuc ceva serios, Tusac o dă în curtea spitalului. Toată lumea ştie că Oleniuc n-are nicio treabă cu acea curte dar totuşi primarul insistă să îi lege curtea aia a spitalului de gât. Lumea îl ascultă, poate unii chiar îl cred şi între două ceaiuri la pavilioanele de pensionari duc vorba mai departe. Hitler spunea că masele mai degrabă vor crede o minciună mare decât una mică. Tusac testează asta.
Folosind aceste tehnici, reuşeşte să îşi domine adversarii în duelurile verbale, devenind astfel popular. Dar tot aceste tehnici încing atmosfera, adversarii devin încrâncenaţi, iar când miza este de o importanţă maximă pentru locuitori, acelaşi Tusac vine şi ia laurii mizând pe cartea populismului.
Azi se discuta de gigacalorie. Rapoarte, sume, întrebări, acuzaţii. Foleanu şi Oleniuc joacă un volei timorat cu mingea populismului spunând că nu vor vota mărirea preţului sau ce ziceau acolo. Viceprimarul Andrei, vocea raţională a consiliului, dă explicaţii, încearcă să clarifice lucrurile. Tusac tace. Voleiul continuă dar ridicând mingea tot mai sus, la fileul primarului. Andrei mai departe raţional, cu explicaţii logice. Tusac se concentrează, simte mulţimea.Jocul populist ucide raţiunea. Andrei propune un amendament bazat pe cifre, pe grafice. Tusac se ridică maiestuos şi loveşte mingea ridicată la fileu propunând să rămână acelaşi preţ dar să ia centralele termice primăria. Mulţimea aclamă. Hugho Chavez moare de invidie. Oleniuc cu Foleanu sunt vazuţi ca duşmanii poporului deşi doreau acelaşi lucru.
Primarul e supereroul zilei. Spectatorii pleacă fericiţi cu un aer victorios.
Dar azi nu a câştigat Mangalia. A câştigat Tusac.
Bravo lui!
Uneori foloseşte ironii grosolane şi golăneşti ca în dialogul cu Foleanu în care cel din urmă încearcă să contreze o ironie a primarului cu "Adică eu sunt tâmpit..." iar Tusac îl întrerupe cu un "Ştim asta".
Alteori bagatelizează interpelările consilierilor ca acestea să pară neserioase. De exemplu, acelaşi Foleanu, îl întreba de ce se alocă bani poliţiei comunitare. Tusac răspunde sec "Să le luăm pistoale".
I se întâmplă uneori să dea peste cineva care are "responsabilitatea unui interlocutor", cum ar zice Dan Puric. Atunci apelează la diversiuni ca în cazul lui Oleniuc. De câte ori întreabă Oleniuc ceva serios, Tusac o dă în curtea spitalului. Toată lumea ştie că Oleniuc n-are nicio treabă cu acea curte dar totuşi primarul insistă să îi lege curtea aia a spitalului de gât. Lumea îl ascultă, poate unii chiar îl cred şi între două ceaiuri la pavilioanele de pensionari duc vorba mai departe. Hitler spunea că masele mai degrabă vor crede o minciună mare decât una mică. Tusac testează asta.
Folosind aceste tehnici, reuşeşte să îşi domine adversarii în duelurile verbale, devenind astfel popular. Dar tot aceste tehnici încing atmosfera, adversarii devin încrâncenaţi, iar când miza este de o importanţă maximă pentru locuitori, acelaşi Tusac vine şi ia laurii mizând pe cartea populismului.
Azi se discuta de gigacalorie. Rapoarte, sume, întrebări, acuzaţii. Foleanu şi Oleniuc joacă un volei timorat cu mingea populismului spunând că nu vor vota mărirea preţului sau ce ziceau acolo. Viceprimarul Andrei, vocea raţională a consiliului, dă explicaţii, încearcă să clarifice lucrurile. Tusac tace. Voleiul continuă dar ridicând mingea tot mai sus, la fileul primarului. Andrei mai departe raţional, cu explicaţii logice. Tusac se concentrează, simte mulţimea.Jocul populist ucide raţiunea. Andrei propune un amendament bazat pe cifre, pe grafice. Tusac se ridică maiestuos şi loveşte mingea ridicată la fileu propunând să rămână acelaşi preţ dar să ia centralele termice primăria. Mulţimea aclamă. Hugho Chavez moare de invidie. Oleniuc cu Foleanu sunt vazuţi ca duşmanii poporului deşi doreau acelaşi lucru.
Primarul e supereroul zilei. Spectatorii pleacă fericiţi cu un aer victorios.
Dar azi nu a câştigat Mangalia. A câştigat Tusac.
Bravo lui!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)