Motiune

În urmă cu puţin peste un an le-am prezentat colegilor mei liberali o moţiune pentru a le cere votul în cadrul alegerilor interne. Datorită acelor voturi, astăzi sunt vicepreşedintele organizaţiei. Recitind acea moţiune, mă întreb dacă merit să mai rămân vicepreşedinte sau este cazul să îmi recunosc eşecul. Desigur, nu este doar eşecul meu, dar dintre vicepreşedinti eu am fost singurul care a venit să ceară votul astfel.
Vă prezint acea moţiune cât timp mă gândesc serios la următorul pas:

Colegi liberali,

Numele meu este Lucian Nichita şi, ca şi dumneavoastră, vreau ca PNL să devină principala forţă politică din România. Pentru asta trebuie ca fiecare filială să crească, inclusiv cea de la Mangalia.
O organizaţie poate creşte în situaţii nefavorabile ca cea de acum, printr-un suflu nou, cu ajutorul veteranilor şi bazându-se pe entuziasmul tinerilor. O astfel de echipă nu va fi doar puternică şi completă, ci va putea creea o nouă viziune politică, atât de necesară Mangaliei.
Dacă suflul nou este reprezentat de Sorin Andrei, experienţa este reprezentată de cei câţiva colegi care ani de zile au activat în Consiliul Local sau în administraţia publică, reprezentarea entuziasmului tineresc îmi revenea, în mod natural, mie. O responsabilitate mare, în realizarea căreia mi s-au alăturat alţi trei tineri animaţi de aceleaşi idealuri. Trei tineri care după ce şi-au terminat facultatea, au ales să se întoarcă acasă.

Sunt convins că mă cunoaşteţi atât pe mine cât şi pe Ilie Marius – preşedinte TNL, Constantin Drăgoi – vicepreşedinte TNL sau Teodorescu Radu – secretar TNL, tinerii de care vorbeam. Suntem acei tineri mândri de a fi liberali, fericiţi în culorile partidului, pregătiţi pentru orice provocare, gata oricând de muncă. Suntem acei tineri care au mers alături de dumneavoastră în campanii, sau cu care pur şi simplu v-aţi întâlnit în timpul acestora. Suntem acei tineri care şi-au câştigat locul în structura partidului prin muncă şi devotament.
Am ales să candidăm deoarece vrem ca:
· Tinerii din Mangalia să se regăsească şi să fie reprezentaţi prin şi în structurile Partidului Naţional Liberal.
· Simpatizanţii şi membrii partidului, acea majoritate tăcută, să nu fie uitată de conducerea organizaţiei.
· PNL Mangalia să fie o organizaţie completă, pregătită să gestioneze victoriile ce vor urma bătăliilor politice următoare.
· PNL Mangalia să facă politică în stradă, printre oameni şi nu în birouri închise sau în întâlniri secrete.

L-am cunoscut pe Sorin Andrei ca un om dornic de a creşte organizaţia şi de a-i asigura locul binemeritat pe scena politică. Am fost fericiţi să găsim în el un interlocutor, o persoană deschisă. A fost primul care ne-a acordat încredere totală, iar faptul că nu s-a întâmplat o singură dată, arată că nu am dezamăgit. Stilul modern şi deschis de a face politică ne-a motivat, ne-a apropiat şi ne-a determinat să vrem să facem parte din echipa sa. Avem acelaşi obiectiv şi aceeaşi viziunea politică care va duce la creşterea organizaţiei noastre.
Suntem conştienţi că avem multe de învăţat din experienţa colegilor noştri, atât din greşelile lor cât mai ales din realizări. Suntem gata să învăţăm de la fiecare dintre ei deopotrivă indiferent de nume sau simpatii. Suntem prea tineri să fim conduşi de orgolii, dar suficient de maturi să reprezentăm cu succes acest partid.

Vă cer votul, eu şi colegii mei, pentru a construi o echipă puternică, pregătită nu doar să intre în orice bătălie politică, ci să o câştige. Vă cer permisiunea, eu şi colegii mei, de a munci pentru şi alături de dumneavoastră. Vă cer, eu şi colegii mei, ajutorul în a creşte şi a forma o generaţie capabilă să administreze oraşul, nu să îl distrugă. Vă rog să susţineţi demersul nostru de a face politică pentru oameni, prin oameni şi printre oameni.

Vă mulţumesc,
Lucian Nichita - membru BPL

Întrebări

Dacă reuşiţi să-l citiţi pe Adrian Năstase, făcând abstracţie de subiectivismul său normal, puteţi găsi articolele sale chiar interesante. Unul din acestea m-a făcut să îmi pun anumite întrebări, referitor la mine.
Mă întreb dacă nu cumva uneori mi-a lipsit verticalitatea pe care o pretind altora. Şi da, mi-a lipsit. Uneori, crezând orbeşte într-o echipă, am renunţat să îmi susţin propriile convingeri sau să caut adevărul. Aşa se face că uneori am votat în necunoştinţă de cauză. Poate că a fost corect votul dar nu a fost dat cu convingerea că fac bine. Acum, de câte ori aud în discuţii că toţi foştii directori au părăsit partidul, mă gândesc că noi i-am îndepărtat pe unii.
Îmi cer scuze, domnule Mircea Diaconu, că nu am căutat să aflu atunci adevărul, chiar dacă votul meu poate ar fi fost acelaşi.
Îmi cer scuze, domnule Silion Mircea, că nu m-am ridicat să spun că avem mult prea puţini oameni de valoare în partid şi ar trebui să ne străduim mai mult să găsim soluţii, nu să blocăm orice cale de comunicare atunci, acolo, apelând la soluţii radicale.
De fapt, de câte ori am acţionat conform propriilor convingeri, chiar dacă erau contra valului la acea oră, am avut şi cele mai mari satisfacţii. Atât domnul Vişa cât şi preşedintele Sorin Andrei mi-au demonstrat că urmăresc un alt gen de politică. Da, încă lipsesc rezultatele, dar eu tot mai sper că vor veni. Ştiu că nu se putea peste noapte, dar acum cred că a venit timpul.
Am enumerat două situaţii din trecut pentru a ajunge la un prezent la fel de neplăcut. Indiferent din vina cui, riscăm să pierdem atât un fost director cât şi un om de valoare (asta ca să nu dau nume). Suntem înaintea unor alegeri locale şi nu reuşim să ne strângem şi să câştigăm. Riscăm să cădem în ridicolul PNŢCD-ului care, deşi nu reuşesc să treacă de marja de eroare a sondajelor, se luptă pentru putere în interior.
Cred că e momentul să ne unim forţele şi indiferent de simpatii sau antipatii să câştigăm alegerile, iar după aceea, dacă va mai avea cineva chef de lupte şi orgolii, de ce nu? Măcar atunci va fi o miză.

Decăderea

Experţii spun că motivul absenteismului la vot nu este doar neîncrederea în clasa politică, ci mai ales scandalurile dintre politicieni. Modul în care se ceartă şi se manifestă public, creează repulsie alegătorului onest.
Asta este politica de modă veche, genul de politică la care Iorguş şi Tusac se pricep cel mai bine şi îi avantajează. Fiecare dintre ei are un număr de votanţi pe care mizează şi pe care îi menţine prin procedeele clasice: pungi cu alimente, spectacole şi altele. Cu cât prezenţa la vot este mai mare cu atât este mai mica ponderea procentuală a celor devotaţi, astfel încât interesul „titanilor” politicii locale este ca prezenţa la vot să fie cât mai mică. Chiar dacă şi-ar rezolva problemele în familie, tot nu cred că ar fi interesul lor să colaboreze constructiv pentru Mangalia.
De cealaltă parte la PNL, Sorin Andrei a avut şi încă mai are şansa nesperată de a face un nou tip de politică: cea câştigătoare. Acea politică a oamenilor pentru oameni pe care o clamam. A avut şansa să reconstruiască un partid ce era aproape de zero şi să o facă pe nişte baze solide, nu pe un val provocat de Antonescu.
Până acum nu a profitat, s-a lăsat influenţat de „cei vechi”. Atât de vechi încât au uitat că Iorguş a câştigat prima oară prin organizarea partidului şi prin oameni. Iar Tusac a câştigat prin structurile organizaţionale interne lăsate moştenire de naşul său înainte de plecarea sa la PD.
Încă mai are ocazia să schimbe lucrurile, încă mai este un element de noutate în politica locală, încă nu este considerat unul din veşnicii politicieni locali.
Sper că în politică nu este ca în fotbal şi ocaziile nu se răzbună.

P.S. Am scris asta pentru că de curând s-a împlinit un an de când PNL Mangalia (nu) funcţionează în noua formulă.

Previzibil

Am spus încă de vara trecută că problema maghiarilor va escalada. Este previzibil mai ales deoarece UDMR nu mai este văzut ca reprezentant al acestei minorităţi, ci mai degrabă ca un partid clasic românesc ce aleargă după ciolan. Acest lucru a permis unor organizaţii extremiste, interzise chiar şi în Ungaria, să acţioneze pe teritoriul României. Desigur, aceste organizaţii trebuie finanţate şi sunt convins că finanţarea nu vine din România.
Aici au profitat de lipsa de reacţie a autorităţilor statului şi s-a ajuns la anumite provocări directe. Faptul că o reprezentare a lui Avram Iancu a fost spânzurată de un minoritar reprezintă un afront direct. Chiar dacă nu ştie cine e Avram Iancu sau ce a făcut, orice român ştie că gestul a fost o provocare. Mai grav este că acel individ este un funcţionar public al statului român.
Din păcate, instituţiilor abilitate ale României, începând cu poliţia şi terminând cu preşedenţia, iar le-a lipsit reacţia iar acest lucru a dus la o dispută în Parlamentul României. S-a ajuns deja mult prea departe şi cred că primii care ar trebui să ia atitudine sunt reprezentanţii UDMR care să ceară interzicerea şi pe teritoriul României a Gărzii Maghiare, aşa cum este interzisă şi în Ungaria.
Adrian Cioroianu şi-a dat demisia din cauza unei reacţii, Baconschi ar trebui să îşi dea demisia datorită lipsei de reacţie, ambele pe probleme etnice.
Faptul că Băsescu nu mai respectă Constituţia şi se comportă ca un preşedinte de partid îi face probabil şi pe alţii să nu mai respecte Constituţia şi să îi ceară paşaportul când îşi vizitează propria ţară.
Din păcate, această lipsă de reacţie sau reacţiile întârziate ale instituţiilor statului vor creşte riscul ca România să devină un nou Kosovo. Acum este nevoie de foarte multă maturitate din partea întregii clase politice, de la UDMR la PRM, să se evite escaladarea tensiunilor în acea zonă.

Cordon

De câte ori trec pe lângă semnul de la începutul tronsonului de drum dintre Saturn şi Venus, îmi amintesc de gluma unui milionar american care făcea referire la un producator de autoturisme la comandă: "I-am spus că are buget nelimitat, el a reuşit să îl depăşească".
Aşa şi la noi doar că e vorba şi de termenul limită.Dacă ar avea un termen nelimitat, probabil l-ar depăşi.

Dincolo de glumă, care e şi ideea postării, scuza primarului este că pe porţiunea în lucru au fost descoperite nişte izvoare subterane care au forţat constructorii să modifice proiectul iar acest lucru a dus la întârzieri.
De cealaltă parte, acuza opozanţilor este că primarul a decis să modifice proiectul iniţial de la trei benzi la patru benzi acest lucru ducând la întârzieri majore şi la riscul pierderii finanţării.

Probabil adevărul este undeva la mijloc şi se prezintă tot ca o glumă: Constructorii au descoperit izvoarele alea subterane acest lucru forţându-i să modifice proiectul de la trei la patru benzi.

8 Martie

8 Martie

La mulţi ani tuturor doamnelor şi domnişoarelor!
M-am gândit să pun câteva poze de la concertul organizat azi de PNL Mangalia şi suţinut de Pepe.

Cadoul

Îmi amintesc cu plăcere de Emil Constantinescu nu pentru că în "Academia Caţavencu" era o rubrică destinată lui şi intitulată "Peştele de la ţap se împute", ci pentru că mi-a făcut un foarte frumos cadou când am împlinit 18 ani. Nu o Românie modernă şi nici "luminiţa de la capătul tunelului" cum obişnuia să spună primul său ministru, Victor Ciorbea. Mi-a dăruit Constituţia României. Am găsit-o în cutia poştală însoţită de o scrisoare foarte frumos scrisă în care îmi cerea să îmi imaginez că într-o călătorie sunt alături de el în compartimentul unui tren şi că eu urma să îmi continui călătoria mult timp după ce el va fi coborât din acel tren. Ştiu doar că din compartiment a coborât cu 4 ani mai repede decât ar fi vrut. Regret foarte mult că am rătăcit acea scrisoare. Sunt extrem de curios să văd dacă scrisoarea care mi-a deschis apetitul pentru politică mi-ar fi plăcut la fel de mult acum, după 10 ani.

P.S. Scriu despre începuturi pentru că în acest moment oficial nu se întâmplă nimic, fiecare partid este înt-o perioada de aparentă acalmie în care se aşează lucruri, se stă în expectativă, se pregătesc mutări politice interesante, se ascut gheare pentru un prim asalt ce va viza supremaţia chiar şi în propriul partid. Cum e la PD-L cu Nae Negrea, de exemplu.