sâmbătă, 26 martie 2011

Întrebări

Dacă reuşiţi să-l citiţi pe Adrian Năstase, făcând abstracţie de subiectivismul său normal, puteţi găsi articolele sale chiar interesante. Unul din acestea m-a făcut să îmi pun anumite întrebări, referitor la mine.
Mă întreb dacă nu cumva uneori mi-a lipsit verticalitatea pe care o pretind altora. Şi da, mi-a lipsit. Uneori, crezând orbeşte într-o echipă, am renunţat să îmi susţin propriile convingeri sau să caut adevărul. Aşa se face că uneori am votat în necunoştinţă de cauză. Poate că a fost corect votul dar nu a fost dat cu convingerea că fac bine. Acum, de câte ori aud în discuţii că toţi foştii directori au părăsit partidul, mă gândesc că noi i-am îndepărtat pe unii.
Îmi cer scuze, domnule Mircea Diaconu, că nu am căutat să aflu atunci adevărul, chiar dacă votul meu poate ar fi fost acelaşi.
Îmi cer scuze, domnule Silion Mircea, că nu m-am ridicat să spun că avem mult prea puţini oameni de valoare în partid şi ar trebui să ne străduim mai mult să găsim soluţii, nu să blocăm orice cale de comunicare atunci, acolo, apelând la soluţii radicale.
De fapt, de câte ori am acţionat conform propriilor convingeri, chiar dacă erau contra valului la acea oră, am avut şi cele mai mari satisfacţii. Atât domnul Vişa cât şi preşedintele Sorin Andrei mi-au demonstrat că urmăresc un alt gen de politică. Da, încă lipsesc rezultatele, dar eu tot mai sper că vor veni. Ştiu că nu se putea peste noapte, dar acum cred că a venit timpul.
Am enumerat două situaţii din trecut pentru a ajunge la un prezent la fel de neplăcut. Indiferent din vina cui, riscăm să pierdem atât un fost director cât şi un om de valoare (asta ca să nu dau nume). Suntem înaintea unor alegeri locale şi nu reuşim să ne strângem şi să câştigăm. Riscăm să cădem în ridicolul PNŢCD-ului care, deşi nu reuşesc să treacă de marja de eroare a sondajelor, se luptă pentru putere în interior.
Cred că e momentul să ne unim forţele şi indiferent de simpatii sau antipatii să câştigăm alegerile, iar după aceea, dacă va mai avea cineva chef de lupte şi orgolii, de ce nu? Măcar atunci va fi o miză.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu