joi, 29 aprilie 2010

Ştirea pozitivă

Ca să păstrez procentul unui proiect de lege, din fericire neaprobat, m-am gândit să dau şi o veste bună. Administraţia Mangalia a plombat străzile. Sunt atât de uimit că trebuie să dau o ştire pozitivă despre administraţia Tusac încât am rămas fără cuvinte şi comentarii.
Pivoţii şi planetarele maşinilor noastre vă mulţumesc.

Stimate domnule lider de sindicat


Am auzit că sunteţi supărat. Pe mine. Şi pentru că dumneavoastră mi-aţi pus, indirect, nişte întrebări am să vă răspund şi eu. Tot indirect.
În primul rând vreau să mă arăt dezamăgit de faptul că aţi făcut uz de poziţia mea politică într-o manifestare asupra căreia eu mi-am exprimat un punct de vedere justificat prin faptul că sunt angajat al Şantierului Naval Daewoo Mangalia.
Trecând peste dezamăgirile mele personale, vreau să clarific relaţia mea cu administraţia, să nu credeţi că aş fi subiectiv în ceea ce am postat anterior.
Mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului în şantier, week-end-uri, sărbători legale şi zile în care de regulă lumea nu muncea. Timp de 8 ani. Asta fac şi acum. Aceasta îmi este meseria şi o fac în linişte, fără să deranjez sau să fiu deranjat. Nu am avut o relaţie apropiată cu administraţia cum nu am nici acum. Nu am fost nici la Gura Portiţei şi nici în Germania cu reprezentanţii şantierului, domnule lider.
Îmi amintesc că aţi făcut o grevă cu butoaie, cu cântece, cu joc, cu voie bună. Frumos, ce să mai vorbim. Atunci v-am susţinut pentru că aveaţi dreptate. Atunci era de unde. Tot atunci, personalul TESA nu putea să iasă la grevă. Ştiaţi asta foarte bine. Pentru a compensa, am strâns bani între noi. Mi se pare s-a luat apă ce se distribuia celor aflaţi în grevă. Era un gest de susţinere, simbolic mai mult.
Aţi intrat la negocieri unde aţi susţinut că personalul TESA nu merită nimic pentru că nu a ieşit la grevă. Atunci aţi împărţit şantierul între "noi şi ei". Între cei care merită susţinerea dumneavoastră şi cei care nu. Asta i-a înverşunat pe oameni.
Seara, când se pleca acasă oamenii agitaţi de dumneavoastră strigau după noi, simpli angajaţi, ca pe stadion. Erau femei care toată viaţa nu au făcut decât să muncească, ca orice alt angajat. Acestea erau huiduite şi se striga după ele "Curvele, Curvele".
Aţi uitat toate astea, domnule Florian Marin? Eu nu. De aceea nu pot să am încredere în ceea ce faceţi, ceea ce spuneţi dar mai ales în ceea ce gândiţi.

P.S. Că tot v-aţi luat de calitatea mea de membru liberal , puteţi să îmi spuneţi, vă rog, ce aţi făcut cât aţi fost consilier local? Ce proiecte măreţe, ce idei geniale, ce realizări magnifice poartă semnatura dumneavoastră?

Cu respect,
Lucian Nichita

Cei 2000 de sindicalişti erau 200: Florian Marin şi invitaţii


Azi a avut loc un miting organizat de sindicatul Navalistul fiind aşteptaţi peste 2000 de participanţi după cum am aflat de aici. N-au fost două mii dar măcar a fost un lider de sindicat foarte supărat. Nu pe criză, nu pe treburile care ar trebui să îl privească pe el ci pe bloggeri si pe comentatorii blogurilor. Cum adică ne permitem noi să avem un punct de vedere, cine ne credem?!
S-a luat mai întâi de comentatorii blogului domnului Visa după care s-a luat şi de postarea mea pe blog referitor la subiect. Ca să îl liniştesc pe simpaticul domn, o să îmi expun încă o dată punctul de vedere.
Aşadar, vreţi măriri de salariu? Foarte bine, şi eu vreau. Vreţi 350 de lei? Eu vreau chiar mai mult dar asta nu contează. Spuneţi că oamenii merită? Asta spun şi eu şi chiar merită. Dar de aici începem să vedem lucrurile diferit pentru că eu o iau logic.
Toţi angajaţii au un volum maxim de muncă de ceva ani, acelaşi. Asta înseamnă că un muncitor nu munceşte mai mult în 2010 decât în 2009 sau 2008. Dincolo de asta, şantierul nu a mai semnat nici un contract nou deci situaţia financiară e la fel cum era acum doi ani şi cum era prevăzută în estimările pesimiste. Logica mă împinge să vă întreb: dacă nu au venit alţi bani către şantier iar volumul de muncă e la fel, de unde vă aşteptaţi să dea şantierul banii pe care îi cereţi dumneavoastră şi îi vrem noi, toţi?

miercuri, 28 aprilie 2010

De prin comisii

Tendinţa generală este de a minimza rolul consilierilor locali şi activitatea acestora motiv pentru care am să încerc să informez periodic despre activitatea consilierilor liberali în comisiile de specialitate în care activează. Consider necesară informarea pentru că din păcate mulţi cetăţeni nici măcar nu ştiu ce sunt consilierii locali, ce e cu ei acolo, ce trebuie să facă sau ce ar trebui să nu facă aceştia.
Consiliul Local este împărţit în trei comisii de specialitate care au rolul de a verifica, de a pregăti şi de a aviza hotărârile de consiliu local. Aceste comisii funcţionează. Adică acolo chiar se întâlnesc consilierii locali şi discută problemele oraşului, cele ce le sunt prezentate. Deci în ciuda zvonisticii consilierii locali lucrează. Unii. Iată cam ce s-a discutat ultima dată:
Comisia economică. Dintre liberali aici activează preşedintele partidului, Sorin Andrei.
În comisie s-a luat în discuţie Contractul Colectiv de Muncă la nivel de instituţie a primarului şi au aprobat două sporuri principale a câte 15% din salariu. Poliţiştii comunitari vor primi încă un spor de 7%. Găsesc binevenite aceste sporuri în condiţiile în care salariile în administraţia publică sunt ridicole iar oamenii aşteaptă profesionalism din partea angajaţilor primăriei. Profesionalism pe burta goală nu prea merge.
Comisia de urbanism. Aici activează liberalul Sorin Cucoranu.
În comisie au fost avizate pozitiv aproximativ 50 de contracte de asociere care au expirat sau erau pe punctul de a expira. Acestea au fost avizate doar celor care nu erau în întârziere cu plăţile către ADP. Celor care au rămas în urmă li s-a dat un termen de 30 de zile pentru a ajunge la zi.
Vreau să precizez că toate proiectele, după ce sunt dezbătute în comisii, intră pe ordinea de zi a şedinţelor de Consiliul Local unde sunt votate în plen.

P.S. Am ales puncte mai importante din discuţiile din cadrul comisiilor, nu am de gând să public stenogramele întrunirilor. Dacă totuşi cineva doreşte să afle anumite informaţii am să mă informez la consilierii liberali şi voi răspunde cu cea mai mare plăcere. Aştept interpelări fie la secţiunea de commenturi a blogului fie la adresa de mail lucian.nichita@gmail.com

marți, 27 aprilie 2010

Punctul liberal de vedere

Viorel Oleniuc, consilier local PNL, membru în comisia socială din cadrul Consiliului Local, pregăteşte un proiect de hotărâre referitor la acordarea acelor pachete ca ajutor social. Bănuiesc că ştie toată lumea de vestitele pungi cu un pui anemic, o punga cu zahăr, o sticlă de ulei şi parcă mai era ceva în punga aia.
Liberalii sunt conştienţi de faptul că sunt oameni care chiar au nevoie de ajutor însă susţin o diferenţiere clară între a ajuta un om şi a-l mitui electoral. Se pare că în Mangalia, luaţi în evidenţe, sunt 400 de oameni care au venituri mai mici de 300 de lei lunar si aproape 600 de persoane care au venituri mai mici de 500 de lei lunar. Pe baza acestor cifre, Viorel Oleniuc încearcă să stabilească o limită a persoanelor pe care le poate ajuta Consiliul Local. Deci practic urmăreşte modificarea plafonului de la care se acordă acest ajutor pentru a-l diferenţia clar de acea mită electorală de care spuneam.
O altă modificare pe care o urmăreşte consilierul liberal este înlocuirea vestitelor pungi roşii cu nişte tichete valorice de care persoana nevoiaşă să îşi poată cumpăra ce vrea. Să aibă libertatea de a alege. E posibil să fie persoane diabetice care nu au ce face cu zahărul sau persoane care preferă sa cumpere pâine în loc de pui. Nu putem transforma nişte oameni într-o masă amorfă ascunzându-ne în spatele unei bune intenţii.
În plus, s-ar face economie la o grămadă de pungi de plastic, şi am reduce şi poluarea cu materiale plastice cu această ocazie.
Sunt curios în ce măsură alianţa PSD - PDL va accepta să renunţe la ajutoarele în pungi roşii cu puternic iz electoral şi va susţine proiectul liberalului Viorel Oleniuc de a ajuta real persoanele nevoiaşe.

duminică, 25 aprilie 2010

Tutuiala

Am fost surprins să constat că unor colegi sau prieteni li se pare anormal faptul că eu nu vorbesc la pertu cu membrii de partid şi cu oamenii în general. Într-adevăr, sunt câţiva colegi care înainte de toate mi-au fost şi îmi sunt în continuare amici sau prieteni şi cu care îmi permit un dialog în limitele pertuului.
Mai mult de atât însă mi se pare deplasat, nu e numai vorba de respectul faţă de cel căruia mă adresez ci e vorba de respectul faţă de mine. Nu vând ţigări netimbrate pe Ion Creangă şi nici flori pe 30 Decembrie să îmi permit o tutuială continuă cu atât mai mult cu cât avem pretenţia de a fi nişte domni.
Îmi amintesc de modul de exprimare al domnului Horez, un adevărat senior al partidului, care şi-ar fi permis să vorbească cu oricine oricum, în anumite limite, şi totuşi nu a făcut-o. Întotdeauna, indiferent de interlocutor, nu l-am auzit adresându-se altfel decât cu pronume de politeţe. Poate tocmai şi de aceea era o plăcere să îl asculţi.
Pentru cei care încă mai cred că a vorbi altfel decât tutuindu-te este ceva asemănător pupincurismului, îi rog să citească cu atenţie un editorial extraordinar scris de Andrei Pleşu, pe care il pot găsi aici.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Marea realizare

Ieri dimineaţă mi-am amintit subit că mi-a plăcut foarte mult ceva ce a realizat primarul. Toată ziua m-am chinuit să îmi amintesc care era acea mare realizare, cu atât mai mult cu cât nu se vede nimic în oraş. Am pierdut ore întregi concentrându-mă în încercarea de a mi se revela fabuloasa creaţie. Am apelat la memoria cunoscuţilor. Toţi îmi ofereau răspunsuri de genul "E, a făcut. Nu a făcut absolut nimic, ce să facă". (Asta fiind varianta ce poate fi reprodusă pe blog).
La finalul zilei, când îmi pierdusem orice speranţă, în timp ce căutam o poză, grandioasa realizare mi-a apărut în faţa ochilor în toată splendoarea sa:



E drept, bannerul nu e meritul primarului, nici măcar a formaţiunii pe care o reprezintă în Mangalia, ci este meritul organizaţiei lor judeţene.
Situaţia asta îmi aminteşte însă de Radio Erevan: "Este adevărat că lui Andrei Saharov i s-a făcut cadou un autoturism?" "Da, desigur, dar nu era un autoturism ci o bicicletă şi nu i s-a dat ci i s-a furat".
Concluzia este că ieri mi-am pierdut aproape toată ziua degeaba.

vineri, 23 aprilie 2010

Schimbarea la faţă



Azi, preşedintele PNL Mangalia, Sorin Andrei, a depus solicitarea şi documentele necesare schimbării din poziţia de consilier a domnului Iorga Vasile. Cel care îi va lua locul este dl. Vişa Lucian. Acesta va fi validat în prima şedinţă de Consilliu Local.
Celor ce se tot plângeau şi cârcoteau că nu schimbăm un anume consilier local nu pot decât să le spun ca lucrurile bune vin mereu încet.
Mult succes, domnule Vişa!

joi, 22 aprilie 2010

Dezgust, echivoc si perplexitate

într-un puseu de intensă obiectivitate un ziarist relatează aici întâlnirea dintre Tusac şi reprezentanţii unor agenţi economici. Autorul, alături de reprezentanţii patronatului din Mamaia şi de preşedintele ANAT, se arată surprinşi de faptul că taxa de staţiune este atât de mică faţă de Mamaia, cu atât mai mult cu cât taxa este plătită, atenţie, de turişti şi nu de agenţii economici. Nu vreau să comentez inepţiile afirmate care arată faptul că dacă tot vine la mare, un om trebuie taxat şi batjocorit în ultimul hal, ci prefer să îmi imaginez scena:
Distinşii reprezentanţi în frunte cu primarul în vârful unui maldăr de gunoi din una din staţiuni, oricare, că toate sunt la fel, privesc cu atenţie către hoteluri. La baza maldărului o haită imensă de câini. Printre câini, ziaristul extrem de obiectiv soarbe din înţelepciunea celor cocoţaţi pe gunoi.
Se dezbat probleme serioase, de ce să fie taxat turistul doar cu 2 sau 5%, de ce nu cu 20% sau 30% din prima noapte de cazare, doar administraţia locală îi oferă atâtea în perioada sejurului său.
Trec peste penibilul declaraţiilor făcute şi îmi exprim un punct personal de vedere:
La cât se implică administraţia PSD-PDL din Mangalia în oferirea de facilităţi investitorilor din sudul litoralului cred că fiecărui turist ar trebui să i se plătească 5% din prima noapte de cazare. Din banii liderilor celor două partide aliate.

miercuri, 21 aprilie 2010

Cu sufletul în Rai

Ieri, în şedinţa PNL a fost luat în discuţie un principiu. Este posibil şi normal ca cineva să fie pe de o parte în opoziţie şi pe de altă parte la putere?!
Discuţia a pornit de la apartenenţa domnului Silion Mircea atât la Grupul de dialog social înfiinţat de primarul Tusac, cât şi la biroul politic local PNL. Acest Grup înfiinţat de primar reprezintă un fel de grup de consilieri personali ai dumnealui. Practic acest lucru îl punea pe colegul nostru să lucreze împreună cu noi la strategii de opoziţie seara iar a doua zi dimineaţa să se ducă alături de domnul primar, să îl consilieze.
Discuţiile ţinteau principiul, nimeni nu găsea normal ca cineva să fie şi lider PNL şi consilier personal al lui Tusac, Iorguş sau orice alt personaj politic care se află în opoziţie cu noi. Aşa cum Predoiu nu putea fi şi membru PNL şi ministrul de Justiţie al lui Băsescu, aşa nici noi nu găseam normale astfel de apropieri contra naturii.
Din păcate discuţia care se dorea de principiu a fost greşit înţeleasă de domnul Silion, care a considerat că ar fi un atac la adresa sa. Unicul dumnealui argument a fost că ar trebui să fim mândri că Tusac a recunoscut calităţile profesionale unui membru PNL. De parcă Tusac e expert medical să fie capabil să recunoască nişte calităţi medicale pe care le are un anume medic. Mai mult de atât dacă tot i-a recunoscut calităţile medicale, putea să îi dea o medalie domnului Silion, nu ar fi zis nimeni nimic de incompatibilitate. Personal, eram mândru să fiu coleg cu domnul Silion şi până să îi recunoscă primarul calităţile.
Oricum, ideea e că domnul Silion a decis să îşi dea demisia din PNL, deşi discuţia se referea strict la conducerea partidului. Iniţial am fost surprins de decizia asta, nu credem că un principiu poate genera atâtea pasiuni. Mai târziu, am citit aici că spitalul municipal Mangalia, intră sub administrarea Consiliului Local Mangalia. Mai ştiu că în politică nu se întâmplă accidente şi am învăţat să nu cred în coincidenţe.
Aş vrea să fiu primul care vă felicită, mult succes, domnule Silion!

Revine moda anilor '90

Îmi amintesc cu neplăcere de perioada anilor '90 când erau în floare micile găinării, în special furturile din autoturisme. Din păcate, odată cu criza, se pare că a revenit şi acest prost obicei al unora de a căuta metode facile de supravieţuire.
Am auzit de mult prea multe furturi din autoturisme în ultimul timp, acum o săptămână pe Str. Pictor Tonitza, zilele trecute la căminele DMHI şi astea sunt doar două exemple.
Diferenţa faţă de anii '90 este că măcar atunci hoţii erau specializaţi sau măcar încercau să pară, acum pur şi simplu, sparg geamul autoturismului.
Metoda aceasta face ca de multe ori geamul să coste mai mult decât obiectele furate.
Modul acesta de lucru îmi aminteşte de o celebră replică a maestrului Dinică: "Fii profesionist, ce dracu".
Ţintele sunt, în special, autoturismele care au lăsate lucruri pe banchete sau care au casetofon, altul decât cel montat de producător. Din ce am înţeles, cele montate de producător se scot mai greu şi nici nu pot fi valorificate foarte repede.
Din păcate, cu Chiriţă nu se face primăvară. Felul în care acţionează hoţii face foarte dificilă identificarea acestora de către poliţie aşa că cel mai bine este să încercăm să ne păzim singuri.
În campanie, unul din punctele importante în programul PNL a fost siguranţa cetăţeanului. Cu toate că am pierdut alegerile, am sperat ca acest lucru să nu fie trecut pe ultimul loc al priorităţilor de către cei care au ajuns să administreze Mangalia.

P.S. Această postare nu are nici o legătură cu cea anterioară, despre beznă. Sper.

duminică, 18 aprilie 2010

Bezna

Se pare că omul care aprinde lumina în oraş a uitat să o aprindă pe Rozelor, în zona parcului Diana şi pe faleza de lângă acest parc. Nu cred că este vorba de vreo economie, are bani că doar ce şi-a votat bugetul, împreună cu aliaţii săi din PD-L şi FD.
Cred că administratorii oraşului s-au gândit că nu vrea nimeni să se plimbe duminică seara pe faleză după ce toată ziua a fost o zi superbă. Şi dacă totuşi cineva vrea să se plimbe, poate să o facă pe Sirenei sau în Colonişti, am înţeles că în zona aia este lumină pe stradă. De ce nu? Doar şi acolo este plin de maidanezi.
Referitor la maidanezi, am aflat că echipele de ecarisaj au fost în misiune pe B-ul Callatis zilele acestea. Dacă şi-au făcut treaba, nu pot să zic decât felicitări!
Absenteismul la vot justifică oarecum lipsa de interes a administraţiei faţă de cetăţeni, aceasta funcţionează pe principiul "dacă ei nu m-au votat, eu de ce să fac ceva pentru ei". De aia e şi această grijă suspectă pentru asistaţii social, ei fiind masa de manevră la vot.
Referitor la absenteism se pare că nu numai în România este o problemă:

video

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Cade Geoană?!

Înainte de a fi o mizerie agăţată pe un bloc de locuinţe de pe Rozelor, ce se vede în poză era un banner cu Mircea Geoană.
Probabil că în seara în care a ieşit de la Vântu, banner-ul s-a desprins într-un colţ. De ruşine.
După seara în care a ţopăit fericit în faţa camerelor de filmat spunând deja celebrul "Mihaela, dragostea mea", s-a mai desprins un colţ. De ruşine.
După ce a pierdut şi preşedenţia partidului în faţa "Micului Titulescu", banner-ul a cedat iar.
Colţul în care se mai ţine ar putea fi scaunul de la Senat de care se mai agaţă Geoană. După ce va fi înlocuit şi de la Senat, după cum se aude cu Anca Boagiu, se va decide şi primul gospodar al urbei să îşi dea jos gunoaiele de pe pereţii blocurilor.

joi, 15 aprilie 2010

Navaliştii pot!


Aud că şantierul Daewoo Mangalia se pregăteşte de grevă. Iniţial am crezut că este vorba de o glumă proastă dar se pare că inconştienţa unor lideri sindicali se manifestă în toată splendoarea sa aici.
S-a demonstrat în anii anteriori că dacă şantierul româno-coreean strănută, Mangalia răceşte. Într-un an de criză, în timpul unei guvernări catastrofale şi a unei administraţii publice locale incompetente, inconştienţa sindicatului Navalistul este tot ce mai lipsea Mangaliei.
Este prima oară când înţeleg perfect administraţia companiei. Aceasta vine după o perioadă în care nu a mai semnat contracte noi şi se pare că ar mai fi şi întârzieri în derularea proiectelor actuale.
De cealaltă parte sindicaliştii solicită măriri salariale justificate din punct de vedere al efortului pe care îl depun dar totuşi nepotrivite perioadei prin care trecem. Cred că puţină înţelegere şi răbdare din partea lor ar fi fost binevenită.
Chiar dacă acuzele liderilor de sindicat referitor la managementul defectuos şi delapidarea unor sume imense s-ar dovedi a fi reale, nu cred că ar ajuta cu ceva familiile angajaţilor să treacă peste această perioadă dificilă de criză.
Încă sper ca această grevă să rămână la stadiul de intenţie şi să nu fim nevoiţi să ne confruntăm cu probleme sociale de amploare.
Dacă asocierea Tusac-Iorguş nu a reuşit încă să distrugă Mangalia, navaliştii pot!

luni, 12 aprilie 2010

Chestiunea canină


Am descoperit aici o acţiune ce cred că ar fi binevenită şi în Mangalia, cunoscută fiind impotenţa administraţiei locale de a rezolva problema câinilor comunitari.
Am fi naivi să credem că dacă primarul are bugetul pe care şi l-a dorit, problemele oraşului vor fi rezolvate.
Pe de altă parte sunt curios câţi din "iubitorii" de animale care agresează echipele de ecarisaj în foarte rarele momente când acestea îşi fac treaba, vor fi de acord să sterilizeze patrupedele din jurul blocului chiar şi în această gen de operaţiune gratuită.
Voi face tot posibilul să aflăm.

Tusac nu mai are scuze, bugetul a trecut


Bugetul a trecut în forma dorită de Tusac în urma unei înţelegeri între primar şi deputatul Iorguş.
Fără îndoială Iorguş va acuza o trădare a colegilor săi de partid dar totuşi nu cred că este posibil ca mai mult de jumătate din consilierii partidului pe care îl controlează să trădeze. În lipsa unor sancţiuni pe linie de partid scuzele PD-L-ului rămân simple poveşti.
Acum Tusac are bugetul pe care îl dorea, asta înseamnă că primarul nu mai are nici o scuză pentru mizeria din oraş, pentru câinii maidanezi, pentru blocajul oraşului.