duminică, 25 aprilie 2010

Tutuiala

Am fost surprins să constat că unor colegi sau prieteni li se pare anormal faptul că eu nu vorbesc la pertu cu membrii de partid şi cu oamenii în general. Într-adevăr, sunt câţiva colegi care înainte de toate mi-au fost şi îmi sunt în continuare amici sau prieteni şi cu care îmi permit un dialog în limitele pertuului.
Mai mult de atât însă mi se pare deplasat, nu e numai vorba de respectul faţă de cel căruia mă adresez ci e vorba de respectul faţă de mine. Nu vând ţigări netimbrate pe Ion Creangă şi nici flori pe 30 Decembrie să îmi permit o tutuială continuă cu atât mai mult cu cât avem pretenţia de a fi nişte domni.
Îmi amintesc de modul de exprimare al domnului Horez, un adevărat senior al partidului, care şi-ar fi permis să vorbească cu oricine oricum, în anumite limite, şi totuşi nu a făcut-o. Întotdeauna, indiferent de interlocutor, nu l-am auzit adresându-se altfel decât cu pronume de politeţe. Poate tocmai şi de aceea era o plăcere să îl asculţi.
Pentru cei care încă mai cred că a vorbi altfel decât tutuindu-te este ceva asemănător pupincurismului, îi rog să citească cu atenţie un editorial extraordinar scris de Andrei Pleşu, pe care il pot găsi aici.

4 comentarii:

  1. Nimic nou sub soare în Românica noastră. Este vorba de modul în care interpretăm fiecare dintre noi respectul. Eu cred că respectul vine de la altceva, nu din formula de adresare. Naţiunile occidentale se tutuies de secole, nu există peste tot pronume de politeţe, şi unde există, nu prea o folosesc. Folosirea pluralului politeții sau a pronumelui de politețe riscă să fie percepută de către interlocutor drept autoplasarea într-o relație de subordonare sau recunoașterea apriorică a unui statut social inferior. Până la urmă, tutuiala ţine şi de cei şapte ani de acasă cât şi de cultura individului. De aceia la noi se întămplă ce se întămplă : vezi incidentul în care s-a ajuns ca un om şă fie călcat în picioare (ulterior decedat) de către un altul, mai tânar, pentru că ... traversa strada prea încet ...
    PS. Interesantă ,,disertaţia" filozofului Pleşu, dar şi comentariul de subsol de Tata

    RăspundețiȘtergere
  2. Am dat, din curiozitate de blogul tau. Imi place ce ai scris si iti doresc in continuare sa ai parte de succes si realizari, atat in plan personal cat si profesional.
    Ubik

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu este o problema cand tutuiesti, atata timp cat relatia cu cel cu care o faci iti permite.
    Din contra, atunci cand o persoana cu care in mod normal ar trebui sa vorbesti la pers. a II-a, din diferite considerente( varsta ,statut social, etc), iti spune de cateva ori sa il tutuiesti, mi se pare ca, domnindu-l in continuare, creezi acea prapastie artificiala in relatia dintre tine si el.Cu alte cuvinte, omul iti ofera pe langa alt fel de relatii si o apropiere mai mare, un inceput de prietenie, iar tu vrei cu tot dinadinsul sa pastrezi acea distanta.
    Conteaza foarte mult de felul fiecaruia de a fi si de cat de mult este predispus spre socializare cu oamenii in general .Sau mai clar, pana unde vrea sa duca relatia.O lasa strict protocolara/profesionala, sau o duce si spre latura amicala.Eu personal, prin felul meu de a fi, tind sa duc relatiile si spre o latura amicala.

    Domnul Horez este un genteleman in adevaratul sens al cuvantului.Prestanta si felul lui de a fi,aerul de aristocrat, se potrivesc perfect cu aceasta calitate de a domni pe oricine fara sa risti sa devina ciudat cateodata. D.p. meu de vedere, chiar este desprins dintr-un alt decor.Nu poti sa iti faci infuzie cu sange albastru si a doua zi sa te trezesti ca el.
    Si mai ma gandesc ca, odata ce un om iti spune de cateva ori sa il tutuiesti, poate ca, intradevar nu ii place.Spun asta pentru ca de 2 sau 3 ori mi-a vorbit cineva cu dumneavoastra ((si nu acel : "ooo, domnule Marius", acea domnie de bascalie )), ci m-a domnit pe bune.. si suna foarte urat. Chiar nu as vrea sa se mai repete, pentru ca statutul meu, coroborat cu varsta, se potrivesc cu domnia ca dracu cu tamaia.

    RăspundețiȘtergere
  4. Respectul nu este strans legat de pronumele de politete. Poti foarte bine sa respecti pe cineva si daca il tutuiesti si poti, desigur, sa-i vorbesti cu dvs. si sa nu-l respecti deloc. Respectul reiese din atitudine, tonalitate, gesturi, vorbe si chiar fapte.
    Am avut o sefa care are 22 de ani. Se vorbea la pertu cu ea. Imi era greu sa vorbesc la pertu cu ea chiar daca era mai mica decat mica dar m-am conformat politicii firmei. Cu toate ca ii vorbeam la pertu ii respectam pozitia si asta reiesea din indeplinirea responsabilitatilor cu sarguinta si constiinciozitate.
    In schimb, am avut un sef caruia nu i-am putut niciodata sa-i vorbesc la pertu desi imi era sef de mult mai mult timp fata de domnisoara de 22 de ani.In cazul acesta am vrut sa pastrez o anumita distanta. Unii colegi erau nepasatori fata de odinele lui iar el vedea o lipsa de respect prin asta, putin ii pasa de acel dvs. adresat. Deci, si comportamentul indiferent poate fi considerat o lipsa de respect. Sunt cazuri si cazuri.

    RăspundețiȘtergere