Dezgust, echivoc si perplexitate

într-un puseu de intensă obiectivitate un ziarist relatează aici întâlnirea dintre Tusac şi reprezentanţii unor agenţi economici. Autorul, alături de reprezentanţii patronatului din Mamaia şi de preşedintele ANAT, se arată surprinşi de faptul că taxa de staţiune este atât de mică faţă de Mamaia, cu atât mai mult cu cât taxa este plătită, atenţie, de turişti şi nu de agenţii economici. Nu vreau să comentez inepţiile afirmate care arată faptul că dacă tot vine la mare, un om trebuie taxat şi batjocorit în ultimul hal, ci prefer să îmi imaginez scena:
Distinşii reprezentanţi în frunte cu primarul în vârful unui maldăr de gunoi din una din staţiuni, oricare, că toate sunt la fel, privesc cu atenţie către hoteluri. La baza maldărului o haită imensă de câini. Printre câini, ziaristul extrem de obiectiv soarbe din înţelepciunea celor cocoţaţi pe gunoi.
Se dezbat probleme serioase, de ce să fie taxat turistul doar cu 2 sau 5%, de ce nu cu 20% sau 30% din prima noapte de cazare, doar administraţia locală îi oferă atâtea în perioada sejurului său.
Trec peste penibilul declaraţiilor făcute şi îmi exprim un punct personal de vedere:
La cât se implică administraţia PSD-PDL din Mangalia în oferirea de facilităţi investitorilor din sudul litoralului cred că fiecărui turist ar trebui să i se plătească 5% din prima noapte de cazare. Din banii liderilor celor două partide aliate.