Candidaţi

Pentru că se apropie alegerile locale şi pentru că datul cu părerea este sport naţional, un fel de oină, am zis să îmi dau şi eu cu părerea despre cei care s-au înscris în cursă până acum: Niculescu Ion, Viorel Oleniuc, Cotleţ Marios-Thiera, Tusac Claudiu Mihai, Cristian Radu, Zanfir Iorguş.
Doctorul Niculescu este un candidat atipic pentru că deşi este lipsit total de şanse, nu poate fi considerat un iepure deoarece nu are un bazin electoral din care să rupă. Singura raţiune a acestei candidaturi este de a forţa o negociere urmând să se retragă ulterior şi să-şi declare susţinerea, alături de cei 2, 300 de votanţi ai săi, pentru unul din candidaţii cu şanse reale.
Viorel Oleniuc a intrat în cursă, în mod evident, pentru a rupe voturi de la PNL. De aici câştigă cel mai mult PSD, fiindcă bănuiesc că preţul plătit de PD pentru voturile rupte de la PNL în favoarea lui Zanfir Iorguş şi a lui Tusac Claudiu , este o poziţie de consilier local independent obţinută cu ajutorul Partidului Democrat. Exact ca în cazul EBA. Sigur, postura de independent îi va permite să se mute ulterior la PNL sau să suţină PD, cum îi cer interesele deputatului Iorguş.
Cotleţ Marios-Thiera este candidatul complet lipsit de şanse dar plin de ridicol pentru că îşi anunţă intrarea într-o competiţie politică cu o declaraţie împotriva politicii ca şi concept. Viziunea politică a domnului Marios-Thiera, pe care domnia sa nu o considera politică, este dictatura. Apreciez idealismul domnului Cotleţ, o virtute insuficentă pentru a conduce un oraş. Aştept cu nerăbdare ca după alegeri, domnul Cotleţ să înfiinţeze o echipă de tenis de masă cu scopul de a face ping-pong-ul sportul rege. Şi apoi sa o înscrie în LPF.
Tusac Mihai Claudiu este primul dintre candidaţi ce va depăşi marja de eroare a sondajelor.Un adversar redutabil datorită electoratului dur cumpărat cu pachete şi petreceri din bani publici. Dezavantajat de un mandat dezastruos, potenţialul de creştere în preferinţele electoratului, chiar şi cu mita electorală, este sub cel a lui Iorguş. Aşadar, cel mai bun loc pe care îl poate obţine, este 2. Motivul pentru care se încăpăţânează să candideze este fie o beţie a puterii, fie pentru a-l ajuta pe Iorguş. Pentru că sângele apă nu se face. Chiar şi cel prin alianţă.
Cristian Radu este candidatul cu cel mai mare potenţial de creştere. Dacă este fructificat corespunzător, acest potenţial se poate transforma în voturi suficiente cât să îl facă noul primar al municipiului Mangalia. Sigur, menţinerea actualei linii de campanie şi nefructificarea potenţialului îl poate arunca pe un, deloc onorabil, loc 3. Momentan este văzut doar ca un candidat foarte pregătit dar fără echipă, fără notorietate dar plin de intenţii bune. Menţinând această linie, în fotbal s-ar spune că s-a născut talent şi moare speranţă.
Iorguş Zanfir este candidatul care momentan aleargă singur în această cursă. Extrem de abil politic încă înainte de a ajunge pe bancile Parlamentului, a reuşit să mute piesele de şah de pe tabla politicii locale în folosul său. A învăţat din greşelile ultimilor locale şi acum nu mai pare dispus să-şi asume niciun risc abordând o strategie adecvata locurilor şi oamenilor. Dacă PSD ar accepta limitele candidatului lor şi l-ar retrage sau Cristi Radu şi-ar corecta strategia, atunci această cursă ar fi în doi. Dacă cele două lucruri s-ar întâmpla concomitent, atunci ar fi un câştigător clar: Cristian Radu.