Pupincuristul si Monarhul

Am fost surprins să mă văd atacat de un liberal, fost membru PNL. Tot ce a găsit domnul Oleniuc să îmi reproşeze, dincolo de tinereţe, este că am reuşit să îi găsesc o calitate primarului Tusac. Şi primarului Tusac. Amuzant este că cei care îl informează pe domnul doctor despre postările mele ori nu sunt capabili să înţeleagă un text simplu, ori au memorie de peşte. Spun asta pentru că atât calitatea de bun manager cât şi cea de om, i-o atribuiam domnului Oleniuc. Primarului Tusac îi apreciam leadership-ul. Vreau să clarific un lucru: Sunt convins că atât Tusac cât şi Oleniuc au mult mai multe calităţi decât cele enumerate de mine dar nefiind un blog pe teme psihologice, nu voi întreprinde demersuri în a le descoperi.
Gustul amar mi l-a lăsat însă faptul că, în continuare, domnul Oleniuc vede în PNL Mangalia un fel de regat propriu unde el, în calitatea sa de monarh medieval, lasă moştenire sedii, membrii, posturi de consilieri.Pentru fecare consilier am fost câţiva care am muncit din greu în campanie. Fiecare membru care a venit, a făcut-o de bună voie şi nu cumpărat de cineva pentru a fi lăsat moştenire. Sediul s-a dat în baza unei legi şi nu a fost obţinut prin donaţii sau legate aşadar nu e vreo moştenire regală.
Tot domnul Oleniuc vorbeşte şi de oameni. Nu de cei care l-au părăsit la prima adiere roşie sau portocalie. Nici de cei care l-au vândut pe nimic. Nici măcar de cei pe care i-a dat afară pentru că îi simţea ca pe o ameninţare. Nu. Aceia sunt prietenii dumnealui acuma. Noi suntem duşmanii, cei care muncim pentru un partid, nu pentru un om. Cei care credem în PNL, nu în omul providenţial.
Mi-aş fi dorit ca vorbind de domnul Oleniuc să pot folosi cuvintele uzuale în confruntarea politică: aliat sau adversar dar nu este cazul.