Kinder Surprise

De ceva vreme, apostolii unor candidaţi surpriză independenţi propovăduiesc ideea venirii acestuia. Acum, din ce în ce mai des. Candidatul surpriză vine!
Doar că aceşti candidaţi surpriză, mereu alţii, vin din patru în patru ani să ne salveze însă ceva se întâmplă şi noi nu ne lăsăm salvaţi. Sau furaţi de ideea salvării de nicăieri.
Oare aceşti oameni uită că la fiecare scrutin apărea câte un candidat surpriză a cărui voturi rar ajungeau să egaleze numărul de semnături necesare candidaturii? Sau se gândesc că ei au aflat unde au greşit predecesorii şi lor nu li se poate întâmpla. Sau poate pur şi simplu cred că până la ei nu a existat nici un candidat surpriză. Sau candidat independent. Nici un Ninel Potârcă, nimic.
Personal nu cred nici în ideea unui candidat surpriză venit din partea partidelor puternice decât dacă există motive serioase pentru a-i proteja identitatea.
În primul rând pentru că un candidat surpriză are puţine şanse să surprindă pe cineva deoarece majoritatea oamenilor nu il cunosc iar din cei câţiva care îl cunosc puţini vor fi atât de plăcut surprinşi încât să îşi pună costumul de militant şi să pornească o campanie aprigă pentru susţinerea acestuia.
Adică să fim serioşi, dacă exista un Mesia în politica locală acesta ar fi apărut în sondaje când li se cere respondenţilor să numească din memorie o persoană care ar conduce oraşul spre un viitor luminos.
Nu contest că acel candidat independent este de un profesionalism rar întâlnit şi un om extraordinar, dar are el mai multe pachete de dat decât un întreg partid care a strâns pentru pachetele astea timp de patru ani? Să zicem că are şi are toate acestea fără să fi făcut afaceri în Belgia sau fără să fi vândut pădurea Comorova, ţigări sau curtea spitalului. Pentru că este un om de înaltă ţinută morală. Dar are structurile necesare în oraş să îi protejeze această ţinută morlă? Dacă răspândacii contracandidaţilor lansează zvonul că el şi-a ucis prin lapidare o soţie în Pakistan, în cât timp va putea străbate acest candidat oraşul cu paşaportul în mână să le arate oamenilor că el nu a fost niciodată acolo?
Ideea unui candidat independent şi pe deasupra şi surpriză este cel puţin ridicolă privită din perspectiva şanselor de câştig. Nu şi dacă surpriza respectivă îi creşte şansele altuia mai bine clasat.
Practic, un candidat surpriză independent este ca un ou kinder, după ce îl desfaci, poţi cel mult să te joci cu surpriza respectivă o perioadă după care o uiţi pe undeva, dacă nu o distrugi sau arunci. Iar surpriza dintr-un astfel de ou nu poate fi decât un iepure.

P.S. Candidatul surpriză s-a demascat pe blogul domnului Vişa. Sau poate aşa se anunţă candidaturile mai nou. De domnul Cotleţ eu am auzit numai de bine, problema e că doar de la doi oameni, ceilalţi necunoscându-l. Deşi probabil acesta este doar trupa ce cântă în deschiderea concertului adevăratului şi surprinzătorului candidat independent.